Scottish Terrier-ul este una dintre cele mai ușor de recunoscut rase de câini din lume. A devenit o figură emblematică încă din anii ’30, când a fost la mare căutare printre celebrități. Humphrey Bogart a avut un Scottie, la fel și Charles Lindbergh sau Shirley Temple. Chiar și marile rivale Bette Davis și Joan Crawford împărțeau aceeași pasiune pentru această rasă.
Iar dacă apreciezi eleganța vestimentară naturală a câinilor, există multe alte lucruri interesante despre Boston Terrier, supranumit și gentlemanul american.
În categoria terrierilor de talie mică cu o istorie nobilă merită menționat și Sealyham Terrier, un văr mai puțin cunoscut al scoțianului.
Deși este o figură iconică, el este adesea inclus pe lista celor 20 de rase de câini rare din cauza numărului mic de exemplare înregistrate anual în anumite regiuni.
Dacă ești fascinat de câinii cu personalitate puternică în corp mic, s-ar putea să te intereseze și detalii despre pitbullul de buzunar.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, popularitatea rasei a crescut și mai mult datorită lui Fala, companionul nedespărțit al președintelui american Franklin Roosevelt, rămânând probabil cel mai faimos „prim câine” din istorie.
Aspectul său distinctiv a inspirat nenumărate jucării, figurine și obiecte de decor. În publicitate, imaginea terrierului scoțian a fost folosită pentru a vinde orice, de la piese auto până la biscuiți. Chiar și designerii de haine folosesc adesea silueta sa celebră pentru a oferi un aer retro creațiilor lor.
Cu toate acestea, deși silueta lui ne este familiară tuturor, puțini oameni cunosc cu adevărat personalitatea câinelui din spatele imaginii. Scottish Terrier-ul a fost victima unor percepții greșite care s-au lipit de el la fel de încăpățânat ca blana sa aspră. Iată trei mituri despre Scottie pe care le demontăm astăzi.
Mit: Terrierii scoțieni sunt fie negri, fie albi.
În cultura populară, acești câini sunt adesea prezentați în pereche: unul negru și unul alb. Gândește-te doar la faimoasele mărci de whisky scoțian care folosesc de generații mascotele „Blackie” și „Whitey”.
Negrul este într-adevăr o culoare comună pentru Scottie, dar exemplarele complet albe nu există în cadrul acestei rase. Dacă te uiți cu atenție la reclamele vechi, vei observa că „Whitey” este de fapt un West Highland White Terrier (Westie), o rudă apropiată a terrierului scoțian.
Pe lângă negru, acești câini pot avea o nuanță de galben pal numită „wheaten” (culoarea grâului). La unii câini, această culoare este atât de deschisă încât poate fi confundată cu albul. Totuși, experții precizează că petele albe sunt permise doar pe piept și pe bărbie, și doar într-o măsură foarte mică.
O altă variantă de culoare este „brindle” (tigrat), unde firele de păr au benzi de culori diferite, creând modele unice și spectaculoase pe blană.
Mit: Un Scottish Terrier nu poate fi dresat.
Să demontăm rapid acest mit periculos: nu există rasă de câini care să nu poată fi dresată. Stăpânii care evită dresajul crezând că animalul lor nu poate învăța își fac un deserviciu lor, câinelui și comunității. Câinii din toate rasele pot și trebuie să fie dresați.
Este adevărat că un Labrador, creat pentru a lucra îndeaproape cu omul, ar putea învăța mai repede decât un Scottie independent. Și este adevărat că un Ciobănesc German poate învăța o varietate mai mare de sarcini decât micul scoțian, care a fost creat acum mult timp special pentru a vâna rozătoare în vizuini.
Dar este la fel de adevărat că un Scottie educat de mic, cu răbdare și prin metode pozitive, va învăța să se comporte civilizat. Independent, energic și uneori încăpățânat (nu degeaba este poreclit „Diehard” – cel greu de înduplecat), acest terrier poate fi o provocare pentru un dresor începător.
Din fericire, acești câini sunt foarte inteligenți și extrem de loiali. Deși par duri la exterior, sunt sensibili în interior. Secretul succesului este să folosești sesiuni de dresaj scurte și frecvente. Dacă încerci să repeți același exercițiu la infinit, un Scottie își va pierde interesul mult mai repede decât un Golden Retriever, de exemplu.
Mit: Femelele sunt animale de companie mai bune decât masculii.
Fiecare stăpân are propria definiție pentru ce înseamnă un „animal de companie mai bun”. Dar dacă mitul sugerează că femelele sunt mai afectuoase sau mai loiale decât masculii, acesta este complet fals. Experiența crescătorilor și a proprietarilor arată că ambele sexe au acel caracter unic și adorabil pentru care rasa este cunoscută. Mulți spun chiar că masculii sunt mai iubitori și mai ușor de dresat decât femelele.
Indiferent de sex, un Scottie bine crescut va avea o personalitate aproape umană. Crescătorii descriu adesea privirile lor expresive, suspinele, „zâmbetul” și chiar acea „surzenie selectivă” care îi poate exaspera, dar și cuceri definitiv pe stăpâni.
Așa cum spunea un vechi expert al rasei, Scottish Terrier-ul este un filozof: se bucură de afecțiunea stăpânului, ia ce e mai bun de la viață când poate și se adaptează cu demnitate când nu poate.
Dacă acest temperament demn te atrage, s-ar putea să te intereseze și care este preţul unui Terrier Ceh, un alt terrier fascinant cu o istorie aparte.
Aceste descrieri sugerează că un Scottie nu este doar un animal de companie, ci un prieten complicat și fascinant. Cei care au avut un astfel de câine spun că, odată ce ai un Scottie, nu te vei mai mulțumi niciodată cu „doar un câine”.
