Știm cu toții că atenția pe care o mamă o oferă copiilor săi influențează semnificativ modul în care aceștia se vor descurca în lume ca adulți. De câte ori nu ai auzit psihologi care explică anumite comportamente dificile prin lipsa de atenție din partea părinților în copilărie? Dar oare lucrurile stau la fel și în cazul câinilor?
În plus față de grija maternă, știm deja că există numeroase motive pentru care câinii sunt buni să ajute la creșterea copiilor, consolidând legăturile de familie încă de la o vârstă fragedă.
Mamele canine nu merg la cursuri, nu citesc cărți despre îngrijirea puilor și nici nu caută pe internet sfaturi de la experți despre cum să își crească urmașii. Majoritatea oamenilor cred că toate femelele se nasc cu un instinct matern perfect și că toate oferă automat grija necesară pentru a crește pui sănătoși și echilibrați.
Știința sugerează însă că această idee ar putea fi greșită.
Ce se întâmplă în cazul primatelor
Datele sunt clare în ceea ce privește oamenii. Cercetătorii au observat că în culturile în care afecțiunea fizică este limitată în perioada prunciei, adulții tind să fie mai agresivi, iar structurile sociale sunt mai puțin cooperante.
În completarea rolului mamei, merită să explorăm dacă sunt câinii tați buni și cum contribuie aceștia la dinamica grupului.
Studii celebre realizate la Universitatea din Wisconsin au arătat că privarea puilor de maimuță de atingerea reconfortantă a mamei are efecte dăunătoare atât fizic, cât și psihic. Puii de maimuță lipsiți de contact fizic cresc aproape întotdeauna devenind agresivi, antisociali și lipsiți de empatie. Aceștia nu au încredere în sine și se sperie foarte ușor.
Au puii de câine nevoie de o stimulare similară prin atingere din partea mamelor pentru a se dezvolta normal? Și oare toate mamele oferă acest contact esențial în mod automat?
Cercetătorii suedezi de la Universitatea Linköping au explorat această întrebare studiind exemplare de Ciobănesc German. Aceștia au filmat interacțiunile mamelor cu puii lor în primele trei săptămâni de viață, monitorizând contactul fizic și nivelul de stimulare oferit.
Experții au măsurat timpul petrecut de mamă în cuib, timpul de contact direct cu puii, alăptarea, linsul, mirositul sau momentele în care mama își mișca puii cu botul.
Oamenii de știință au observat diferențe majore în ceea ce privește grija maternă. Unele mame petreceau mult timp atingând și îngrijind puii, în timp ce altele erau mai neglijente sau neatente.
De câtă afecțiune are nevoie un pui?
Pentru a vedea dacă atenția primită de la mamă a influențat comportamentul câinilor la maturitate, cercetătorii au efectuat un test de temperament când puii aveau aproximativ 18 luni. Au folosit un test utilizat de armata suedeză pentru a selecta câinii de lucru. Unele dintre aceste probe măsoară interacțiunea socială și cooperarea cu oamenii, aspecte cruciale și când vrem să înțelegem cum stăpânul influențează un câine de terapie, permițând calcularea unui indicator numit sociabilitate.
Lipsa interacțiunii timpurii poate ridica semne de întrebare despre comment oare ne stresăm câinii fără să vrem prin neîndeplinirea nevoilor lor emoționale.
Pe lângă factorul genetic și cel matern, este esențial pentru viitorii stăpâni să știe cum să crească puii de cățel în mod responsabil încă din primele luni.
Alte teste au vizat dorința câinelui de a interacționa cu mediul, cum ar fi urmărirea unui obiect sau jocul de tras (tug-of-war), rezultând un scor pentru implicare fizică. În plus, câinii au fost expuși la situații potențial înfricoșătoare, cum ar fi zgomote puternice sau obiecte care apăreau brusc. În acest caz, s-a măsurat curajul și dorința câinelui de a înfrunta o amenințare, o trăsătură numită tărie de caracter.
Rezultatele au fost similare cu cele observate la oameni și primate. O îngrijire maternă mai atentă și mai multe atingeri au dus la câini cu niveluri mai ridicate de sociabilitate, implicare fizică și tărie de caracter. Aceștia erau mai prietenoși, mai activi, dornici să exploreze și mai puțin predispuși să se sperie de evenimente neprevăzute.
Așadar, există o paralelă clară între dezvoltarea comportamentului uman și cel canin.
Atât pentru puii de câine, cât și pentru copii, un contact fizic frecvent sub formă de mângâieri sau simpla atingere a mamei crește considerabil șansele ca aceștia să devină adulți sociabili și stabili emoțional.
Pentru a întări legătura cu animalul tău de companie, descoperă și cum să-ți faci câinele să te iubească prin comunicare eficientă și respect.
Acest articol are un scop informativ și nu reprezintă sfaturi medicale sau profesionale. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un medic veterinar sau un specialist în comportament canin pentru sfaturi personalizate.
