Ideea că un câine ar putea înțelege matematica îi face pe mulți să zâmbească neîncrezători. Totuși, dacă ne gândim că există diferite forme de gândire cantitativă, teoria devine mult mai ușor de acceptat.
Dincolo de cifre, descifrarea modului în care aceștia comunică prin limbajul câinelui este cheia unei relații armonioase.
Această inteligență complexă ne face adesea să ne întrebăm dacă sunt câinii mai deștepți decât pisicile, dacă ne iubesc câinii cu adevărat sau sunt doar observatori foarte atenți ai gesturilor noastre.
Compararea dimensiunilor
Primele studii în acest domeniu au testat câinii folosind două chiftele: una grande și una mică. Cercetătorii au observat inițial că animalele alegeau la fel de des chifteaua mică precum pe cea mare, concluzionând că aceștia nu pot estima mărimea. Însă testul a fost greșit conceput. Câinii au o gândire oportunistă — merg pe principiul „nu lăsa pe mâine ce poți mânca azi”. Dacă cele două farfurii erau la distanțe diferite, câinele o alegea mereu pe cea mai apropiată. În schimb, dacă farfuriile erau la distanțe egale, câinii au demonstrat că înțeleg noțiunea de mărime, alegând-o mereu pe cea mai mare.
Evaluarea cantității
Un aspect ceva mai dificil al raționamentului cantitativ este aprecierea numărului de elemente. Aceasta se referă la capacitatea de a compara două grupuri de obiecte. Facem acest lucru, de exemplu, când estimăm care dintre două mulțimi de oameni este mai mare, fără să numărăm efectiv persoanele. Astfel, un câine care fuge către o grămadă cu 10 bobițe de hrană în loc să meargă la cea de lângă, care are doar două, ia această decizie bazându-se pe evaluarea cantității. În laborator, câinii au demonstrat că pot face acest lucru învățând să apese un panou care are mai multe (sau mai puține) puncte desenate pentru a primi o recompensă alimentară.
Număratul
Următorul nivel este număratul propriu-zis, o abilitate pe care câinii o demonstrează frecvent, în special cei din rasele de lucru sau de vânătoare. De exemplu, la probele de lucru în teren, câinii de tip Retriever trebuie să știe câte rațe au căzut pentru a ști câte trebuie să aducă înapoi.
Adunarea și scăderea
Dacă pot număra, este firesc să ne întrebăm dacă pot face și calcule aritmetice simple. Experții au încercat să confirme această idee adaptând un test folosit inițial pentru a demonstra că bebelușii au capacitatea de a număra. Procedura se numește „vizualizare preferențială” și măsoară timpul pe care subiectul îl petrece privind un obiect. Studiile confirmă că bebelușii (la fel ca adulții) se vor uita mai mult timp la ceva neașteptat sau neobișnuit.
Testul pentru copii este simplu: copilului i se arată o păpușă pe o masă, apoi se pune un paravan în fața ei. În timp ce copilului privește, experimentatorul ia o altă păpușă, i-o arată copilului și o pune în spatele paravanului. Dacă cel mic știe să numere, se va aștepta ca, atunci când paravanul este ridicat, să vadă două păpuși.
Uneori însă, experimentatorul scoate pe ascuns una dintre păpuși, astfel încât, la ridicarea paravanului, rămâne doar una. În acest caz, bebelușii privesc masa mult mai mult timp, ceea ce sugerează că au făcut calculul mental și sunt surprinși că rezultatul este diferit de cel așteptat.
În varianta canină a testului, cercetătorii i-au arătat câinelui o recompensă mare, apoi au pus un paravan în fața ei. Câinele a privit cum o a doua recompensă a fost pusă în spatele paravanului. Dacă animalul știe matematică, el înțelege că unu plus unu fac doi, deci se așteaptă să vadă două recompense la final. La fel ca în cazul bebelușilor, uneori cercetătorii scoteau pe ascuns a doua recompensă.
Câinii s-au uitat la acest rezultat neașteptat mult mai mult timp decât atunci când calculul era corect, fiind vizibil „surprinși”. De asemenea, dacă cercetătorii adăugau pe ascuns o recompensă în plus (astfel încât câinele vedea trei în loc de două), reacția de surpriză era aceeași. Acest lucru sugerează că patrupedele nu doar că pot număra, dar pot face și adunări sau scăderi simple.
Deși pare o abilitate inutilă, capacitatea de a număra este esențială în natură. De exemplu, o femelă trebuie să știe dacă toți puii ei sunt prezenți sau dacă unul s-a rătăcit și are nevoie de ajutor, comportament strâns legat de felul în care se dezvoltă mintea lor încă de la început.
Dacă vrei să îi pui la încercare abilitățile cognitive într-un mod distractiv, poți introduce în rutina zilnică diverse jocuri de inteligență pentru câini care îi stimulează mintea.
Pe lângă puzzle-urile din magazine, poți stimula mintea animalului tău și cu ajutorul unor jucării interactive pe care le poți face chiar tu acasă.
Această conexiune mentală profundă este și motivul pentru care mulți proprietari ajung să iubească câinii mai mult decât pe oameni.
Chiar dacă au aceste abilități matematice, nu este cazul să îi dai câinelui tău un calculator; cel mai probabil îl va vedea ca pe o jucărie de mestecat, nu ca pe un instrument de calcul.
