Recent, am lucrat la un proiect amplu și am avut nevoie de câteva fotografii care să ilustreze relația dintre copii și câini. Am accesat o bază de date online și am răsfoit aproape 4000 de imagini. Din păcate, nu am găsit nici măcar una pe care să o pot folosi.
Dincolo de aspectul estetic, există numeroase motive pentru care fiecare copil are nevoie de un câine pentru o dezvoltare emoțională sănătoasă.
Există fotografi profesioniști specializați pe animale, care înțeleg câinii, le cunosc limbajul corporal și știu cum să le surprindă personalitatea într-o imagine. Pe de altă parte, există fotografi foarte buni la setări de lumină și cameră, dar care nu înțeleg deloc comportamentul canin. Iar acest lucru se vede imediat în poze.
Am găsit o mulțime de fotografii în care copiii, folosiți pe post de modele, primeau câte o „victimă” canină și instrucțiunea: „Stai frumos!”. De cele mai multe ori, copilul strângea câinele într-o îmbrățișare sufocantă, zâmbind larg, în timp ce câinele avea ochii triști sau extrem de speriați (cu albul ochilor la vedere). Expresia câinelui spunea clar: „Cine sunt oamenii ăștia? Să mă scoată cineva de aici!”.
Am văzut și poze cu modele adulte în ipostaze ridicole, probabil primind aceleași instrucțiuni de a părea „drăguțe” alături de un câine care părea vizibil inconfortabil.
Multe fotografii surprindeau copii stând față în față cu câinii sau încercând să îi sărute. Dacă întrebi un expert în comportament canin, îți va spune că aceste ipostaze sunt extrem de riscante. La fel de comune erau pozele cu bebeluși de un an sau doi, în scutece, „plimbând” prin iarbă un câine uriaș și activ. Cum ar trebui să funcționeze asta în realitate? Peste 20 de ani, acel copil se va uita la o poză în care, teoretic, plimba singur un câine de 50 de kilograme?
Dintre sutele de imagini analizate, „preferata” mea a fost cea cu o fetiță într-o rochiță roz, prezentată ca un suflet singuratic care mergea pe mijlocul unor șine de tren, cu câinele în lesă. Din punct de vedere tehnic, fotografia era superbă, cu cei doi mergând spre apus. Totuși, singura concluzie logică la care am ajuns a fost că amândoi se săturaseră de poze prostești și au decis să plece în lume.
În loc de cadre forțate, puteți încerca aceste moduri distractive de joacă între copii și câini care vor produce fotografii mult mai sincere.
Ține minte: atunci când îți fotografiezi câinele, cele mai reușite poze sunt cele naturale, în care animalul este relaxat și în siguranță.
