Membruțele scurte și un cap neobișnuit de mare sunt semne ale unei afecțiuni medicale numite nanism. Nanismul cuprinde mai multe probleme de sănătate, iar câinii afectați pot avea deficiențe de creștere, de dezvoltare și alte probleme medicale. Aceste afecțiuni sunt ereditare, ceea ce înseamnă că se transmit de la părinți la pui prin gene. În acest caz, este suficient ca un singur părinte să aibă gena pentru ca puii să moștenească nanismul.
Înțelegerea modului în care genele se transmit este complexă, existând inclusiv mecanisme precum moștenirea genetică legată de sex la câini care pot influența sănătatea puilor.
Unii câini sunt crescuți intenționat pentru a avea trăsături precum picioarele scurte. Gândește-te, de exemplu, la Teckel sau la Corgi Pembroke. În alte cazuri, o mutație genetică ce duce la creșterea anormală a oaselor și a cartilajelor poate cauza nanism, rezultând o statură mică și deformări fizice. Află mai multe despre diferitele forme de nanism la câini, cum sunt diagnosticate și ce rase sunt afectate cel mai des.
Ce este nanismul?
Nanismul este o afecțiune medicală care afectează atât oamenii, cât și câinii. Un câine cu nanism are o statură anormal de mică și proporții corporale disproporționate. Nanismul este cauzat de mutații genetice care afectează dezvoltarea sistemului osos, adică oasele care formează corpul și protejează organele interne. Două forme comune de nanism sunt acondroplazia și nanismul hipofizar.
Acondroplazia
Cea mai întâlnită formă de nanism la câini se numește acondroplazie. Aceasta este cauzată de o mutație genetică ce afectează receptorii factorului de creștere a fibroblastelor, care reglează creșterea oaselor. Această mutație împiedică transformarea cartilajului în os, proces care are loc în mod normal în timpul dezvoltării fetale.
Ca urmare, câinii se nasc cu membre scurte sau curbate ori cu un cap neobișnuit de mare. Recunoaștem aceste trăsături ca fiind standard la anumite rase, deoarece am selectat această mutație genetică în procesul de reproducere. Printre aceste rase se numără Teckelul, Basset Hound, Corgi Pembroke, Bulldogul, Bulldogul Francez și Petit Basset Griffon Vendéen.
Nanismul hipofizar
Nanismul hipofizar la câini nu este rezultatul selecției intenționate. De fapt, experții recomandă evitarea reproducerii câinilor care suferă de această afecțiune. Numit și hipopituitarism, nanismul hipofizar apare atunci când glanda hipofiză nu produce sau nu secretă suficient hormon de creștere. Glanda hipofiză produce hormoni care reglează metabolismul, creșterea și reproducerea.
Există mai multe cauze pentru nanismul hipofizar, inclusiv mutațiile genetice. Aceste mutații, dacă apar, afectează un singur câine, nu întreaga rasă. De exemplu, poți avea un cuib de pui în care doar unul singur prezintă această mutație.
Nanismul hipofizar poate apărea și din cauza unor leziuni ale glandei hipofize în timpul procesului de fătare. Lipsa oxigenului poate afecta capacitatea glandei de a produce hormonul de creștere. Alte cauze, deși destul de rare, includ tumorile, afecțiunile inflamatorii și traumatismele cerebrale suferite la o vârstă fragedă.
Nanismul hipofizar este cel mai des întâlnit la Ciobănescul German. Acești câini arată ca niște Ciobănești Germani în miniatură. Afecțiunea nu pare să le afecteze urechile, așa că au urechi mari pe un corp mic și zone unde blana lipsește. Această mutație mai poate fi întâlnită la Terrierul Tibetan, la Ciobănescul Alb Elvețian sau la Câinele de Cireadă Laponez. Deși rar, au fost raportate cazuri de nanism hipofizar și la următoarele rase:
- Weimaraner
- Spitz Finlandez
- Pinscher Pitic
- Câine de Urși Karelian
- Golden Retriever
- Labrador Retriever
- Rottweiler
Care sunt simptomele nanismului la câini?
Un câine cu nanism hipofizar poate fi considerabil mai mic decât cel mai mic pui din cuib. Din cauza deficienței hormonale, aceștia tind să aibă diverse probleme de sănătate, cum ar fi:
De asemenea, din cauza taliei reduse, stăpânii trebuie să monitorizeze activ inima animalului, deoarece boala valvulară la câinii de talie mică este o afecțiune frecvent întâlnită.
Pe lângă problemele coloanei, acești căței sunt predispuși și la alte defecte articulare, cum ar fi displazia de cot.
Deși statura redusă poate fi fermecătoare, nu trebuie confundată cu trăsăturile specifice pentru cele mai mici rase de câini din lume, care sunt sănătoase din punct de vedere genetic.
- Dinții de adult apar mult mai târziu
- Aliniere anormală a mușcăturii și probleme dentare
- Blană subțire și fragilă, cu fire care se rup ușor
- Alopecie sau zone fără păr
- Probleme ale pielii
- Predispoziție la infecții
- Masă musculară redusă
- Displazie de șold
- Luxație de patelă
- Probleme oculare, cum ar fi cataracta și degenerescența retinală
Acești câini sunt adesea infertili, ceea ce previne transmiterea mai departe a afecțiunii. Nanismul hipofizar este o condiție destul de rară. Dacă plănuiești să îți iei un Ciobănesc German sau o altă rasă predispusă, este bine să întrebi crescătorul dacă există antecedente de nanism în linia genealogică respectivă.
Cum se diagnostichează nanismul la câini?
Dacă un pui este mult mai mic decât frații săi, există modalități de a confirma dacă are nanism hipofizar. La radiografie, medicii veterinari observă de obicei o osificare redusă (adică întărirea insuficientă a cartilajelor). Veterinarul poate face teste pentru a identifica mutațiile genetice sau analize de sânge pentru a măsura nivelul hormonilor.
Identificarea timpurie a problemelor este crucială, deci află cum îți dai seama dacă un cățeluș este bolnav pentru a solicita ajutor veterinar prompt.
Un câine cu nanism va avea niveluri mai scăzute de hormon de creștere față de frații săi. Se pot administra suplimente cu hormon de creștere, însă nu există un produs special creat pentru câini. Hormonul de creștere uman nu este o opțiune, deoarece câinii dezvoltă anticorpi împotriva acestuia. Cea mai bună variantă este hormonul de creștere porcin, care este disponibil și pare să funcționeze la câini.
Veterinarul va verifica, de asemenea, nivelul creatininei, care este adesea ridicat la câinii cu nanism hipofizar. Creatinina indică cât de bine funcționează rinichii. În plus, este util dacă puiul are frați cu care se pot compara rezultatele.
Un alt semn al nanismului hipofizar este hipotiroidismul, care apare atunci când glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni. Nivelul tiroidei poate fi măsurat, iar afecțiunea poate fi tratată cu medicamente specifice.
Cum se gestionează simptomele nanismului?
În cazul câinilor acondroplazici (cei cu picioare scurte prin selecție genetică), deși aceste trăsături sunt dorite, ei sunt predispuși la probleme medicale, inclusiv afecțiuni ale spatelui, discurilor intervertebrale și ale măduvei spinării. Corpul lor lung și apropiat de sol pune multă presiune pe coloană.
Neglijarea simptomelor neurologice sau a problemelor de coloană poate duce, în cazuri extreme, la paralizia la câini.
În managementul greutății, este esențial să oferi animalului cea mai bună hrană pentru câinii de talie mică, adaptată nevoilor sale calorice specifice.
Deoarece câinii se nasc cu nanism hipofizar, chirurgia sau reabilitarea fizică nu pot corecta această condiție. Acești câini vor avea mereu probleme și nu vor ajunge niciodată la o dimensiune normală. Odată confirmat diagnosticul, se poate administra hormon de creștere porcin și se poate trata deficiența tiroidiană prin terapie de înlocuire hormonală.
Câinii sunt mai predispuși să dezvolte probleme de disc atunci când sunt supraponderali. Aceste probleme sunt dureroase și pot deveni urgențe dacă discul comprimă măduva spinării. Într-un astfel de caz, este nevoie de o intervenție chirurgicală rapidă, altfel câinele își poate pierde capacitatea de a merge. Este esențial să îți menții câinele la o greutate sănătoasă prin dietă și exerciții adecvate.
Deoarece nanismul hipofizar este cauzat de o mutație genetică, problema nu poate fi „vindecată”. Testarea sănătății este importantă mai ales pentru canisele care doresc să continue reproducerea. Dacă această mutație este prezentă, părinții trebuie scoși de la reproducere. De asemenea, medicul veterinar poate recomanda sterilizarea câinelui afectat ca măsură de precauție.
Acest articol are doar scop informativ și nu reprezintă sfaturi medicale profesionale. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să ceri sfatul unui medic veterinar calificat pentru orice problemă de sănătate a animalului tău.
