Paralizia nu este o problemă care afectează doar oamenii; se poate întâmpla și în cazul câinilor. Definită ca incapacitatea de a mișca voluntar anumite părți ale corpului, paralizia bruscă a câinelui tău poate fi o experiență înfricoșătoare pentru amândoi. De asemenea, dacă animalul tău suferă de o paralizie pe termen lung, viața voastră se va schimba probabil semnificativ. Deși paralizia bruscă reprezintă o urgență, trebuie să o abordezi cu calm. Iată ce trebuie să știi despre simptomele și cauzele paraliziei canine, precum și pașii pe care trebuie să îi urmezi dacă bănuiești că animalul tău este afectat.
Simptomele paraliziei la câini
Simptomele pot varia în funcție de cauză și pot include:
Recunoașterea timpurie a acestor semne este vitală, având în vedere că paralizia se numără printre cele mai frecvente probleme de sănătate care pot afecta calitatea vieții animalului.
- Incapacitatea totală sau parțială de a mișca picioarele
- Târârea picioarelor din spate
- Mers rigid
- Lipsă de coordonare
- Incapacitatea de a urina
- Incontinență
- Șchiopătat
- Vărsături
- Schimbarea sunetului lătratului
- Slăbiciune generală
- Pierderea sau atrofierea masei musculare
- Refuzul de a sări
- Mersul cu spatele cocoșat
- Tremurat
- Gâfâit
- Refuzul hranei
- Dureri de gât
- Frisoane
Cauzele paraliziei canine
Multe afecțiuni pot duce la paralizie. Dacă observi simptome precum slăbiciunea sau o stare de letargie la câini, acestea pot be cauzate de boli sistemice (provocate de căpușe, bacterii sau virusuri), traumatisme sau cauze ereditare. Dacă bănuiești că animalul tău este afectat, contactează medicul veterinar sau o clinică de urgență cât mai curând posibil.
Multe dintre these cauze sunt strâns legate de neuropatia canină, o afecțiune complexă a sistemului nervos periferic.
Cauze sistemice
Paralizia cauzată de boli generale este mai frecventă decât s-ar crede. Bolile provocate de toxine, bacterii, virusuri, ciuperci sau reacții imunitare pot duce la paralizie. Bolile inflamatorii și infecțioase pot cauza umflarea măduvei spinării. Printre acestea se numără jigodia (distemper), febra pătată, ehrlichioza, toxoplasmoza și diverse boli fungice. În cazuri rare, tetanosul poate provoca paralizie.
Dacă un câine este expus la pesticide care conțin organofosfati, acesta poate suferi o intoxicație severă. Simptomele acestui tip de otrăvire chimică includ adesea paralizia. Cele mai frecvente cauze sistemice sunt însă paralizia de căpușă și poliradiculoneurita (paralizia de raton).
- Paralizia prin mușcătură de căpușă: Apare atunci când anumite căpușe injectează o neurotoxină în timpul mușcăturii. Condiția începe de obicei cu o lipsă de coordonare și progresează în decurs de o săptămână spre paralizie totală. Alte semne pot fi vărsăturile sau schimbarea vocii. Dacă observi aceste simptome, verifică imediat tot corpul câinelui pentru a găsi căpușa. Uneori este necesară tunderea blănii sau un consult veterinar amănunțit.
- Poliradiculoneurita acută: Această afecțiune este adesea asociată cu expunerea la saliva de raton, dar poate apărea și la câini care nu au intrat niciodată în contact cu unul. Experții consideră că o cauză ar putea fi bacteria Campylobacter. Sistemul imunitar începe să atace învelișul nervilor. Paralizia începe la aproximativ o săptămână după expunere, manifestându-se prin slăbiciune și mers rigid al picioarelor din spate. Nu există un medicament specific, dar cu îngrijire atentă, majoritatea câinilor se recuperează în câteva săptămâni. În cazurile grave, poate fi afectată respirația, fiind necesară ventilarea mecanică.
Traumatisme ale coloanei vertebrale
Leziunile traumatice sau bolile coloanei pot cauza, de asemenea, paralizie. Măduva spinării este protejată de vertebre, între care se află discurile intervertebrale (ca niște pernuțe gelatinoase). Dacă aceste discuri sau vertebrele sunt afectate, de exemplu prin hernia de disc la câini, măduva poate suferi leziuni.
- Traumatismele măduvei: Accidentele rutiere sunt principala cauză a leziunilor coloanei la câini. Acestea pot provoca vânătăi și umflături. Dacă traumatismul este ușor, câinele se poate recupera după ce inflamația scade. În caz de accident, este vital să stabilizezi spatele și gâtul câinelui, exact ca la oameni. Folosește o placă rigidă pentru a-l transporta și mergi imediat la veterinar.
- Boala discului intervertebral (IVDD): Este întâlnită des la câinii cu picioare scurte (cum ar fi Teckelul). La acești câini, partea gelatinoasă a discului se poate întări încă de la vârsta de un an, ducând la ruperea discului și presiune pe măduvă.
- Tipul I (Hansen): Apare brusc, adesea când câinele aleargă sau sare. Discul se rupe, iar conținutul apasă pe măduvă, provocând durere intensă sau paralizie instantanee. Este frecvent la rase precum Corgi sau Teckel.
- Tipul II (Hansen): Apare mai ales la rase mari (Ciobănesc German, Labrador) și este un proces gradual. Fibrele din jurul discului se degradează lent. Câinele poate începe să șchiopăteze, să refuze să sară sau să meargă cocoșat din cauza durerii. Veterinarul poate recomanda repaus strict în cușcă și medicamente, sau intervenție chirurgicală în cazurile grave.
- „Accidentul vascular” spinal: Se referă de obicei la embolia fibrocartilaginoasă (FCE), unde un fragment mic de disc blochează fluxul de sânge către măduvă. Apare brusc în timpul efortului fizic. Mulți câini se pot recupera cu tratament pentru inflamație și recuperare fizică.
- Tumorile: Tumorile nervilor sau ale zonelor adiacente pot apăsa pe măduvă. Veterinarul poate recomanda intervenția chirurgicală în aceste cazuri.
Cauze ereditare
Unele tulburări ale sistemului nervos sunt genetice și afectează anumite rase.
- Mielopatia degenerativă (DM): Afectează câinii la vârsta adultă târzie. Începe cu slăbiciune la picioarele din spate and progresează spre paralizie totală. Din păcate, momentan nu există un tratament curativ.
- Spondilomielopatia cervicală (Sindromul Wobbler): Afectează gâtul și este comună la rasele mari (Doberman, Dog German). Provoacă un mers nesigur și dureri de gât. Chirurgia poate fi o soluție.
- Atrofia musculară spinală: O boală ereditară care apare la vârste fragede la rase precum Pointer sau Rottweiler, manifestându-se prin tremurături și pierdere musculară.
Ce să faci dacă animalul tău pare să fi paralizat brusc
Dacă observi că animalul tău nu se mai poate mișca, primul pas este să rămâi calm. Încearcă să liniștești câinele și îndepărtează alte animale din preajmă. Chiar și un câine blând poate deveni agresiv dacă este speriat și are dureri.
Este esențial să rămâneți calmi, deoarece anxietatea la câini poate amplifica durerea și starea de agitație în momentele critice.
Sună imediat medicul veterinar sau cea mai apropiată clinică de urgență. Urmează instrucțiunile lor privind transportul.
Nu îi administra niciun medicament fără recomandarea medicului. Analgezicele umane sau alte pastile pot face mai mult rău decât bine în această situație.
Dacă suspectezi o leziune a coloanei, mută câinele pe o suprafață rigidă (o placă de lemn, o masă ușoară sau chiar o parte dintr-o cușcă de transport dezasamblată) pentru a-i menține spatele drept în timpul transportului.
Diagnostic și Tratament
Veterinarul va efectua un examen fizic pentru a verifica reflexele și sensibilitatea la durere, eliminând suspiciunea altor probleme de mobilitate precum o luxație de patelă la câini sau episoadele în care câinele are o criză de epilepsie. Va avea nevoie de istoricul medical complet: dacă simptomele au apărut brusc sau treptat și dacă animalul a fost expus la căpușe sau substanțe toxice.
Analizele de sânge pot evidenția și alte afecțiuni subiacente, cum ar fi anemia la câini, care poate complica procesul de recuperare.
Testele pot include analize de sânge, radiografii, RMN sau CT pentru a vedea exact unde este localizată problema la nivelul coloanei.
Tratamentul depinde de cauză. Poate include spitalizare, intervenție chirurgicală sau tratament medicamentos. Multe clinici oferă acum și terapii complementare, cum ar fi acupunctura, hidroterapia (mersul pe bandă în apă) și fizioterapia.
Îngrijirea unui câine paralizat
Îngrijirea unui câine cu paralizie este o provocare, dar nu imposibilă. S-ar putea să fie nevoie să înveți cum să îi golești manual vezica urinară sau să îl întorci periodic de pe o parte pe alta pentru a prevenir escarele. Cărucioarele pentru câini sunt o opțiune excelentă care le permite multor animale să aibă o viață activă și fericită în continuare.
Lipsă de activitate fizică și poziția corpului pot duce la probleme de tranzit, motiv pentru care trebuie să monitorizați atent dacă apare constipatia la câini.
Fiecare caz este unic. O diagnosticare rapidă și corectă îi oferă câinelui tău cele mai bune șanse de a se recupera sau de a avea o calitate a vieții bună.
Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. În cazul unei urgențe, contactați imediat un specialist.
