Ochii câinelui tău par dintr-odată lăsați? Deși acest aspect poate părea drăguț, el poate fi cauzat de o afecțiune care, în cazuri mai grave, duce la disconfort, lăcrimare excesivă, infecții și alte probleme. Ectropionul la câini este o problemă care se manifestă prin pleoape lăsate, dar care implică mult mai mult decât un simplu aspect estetic.
Am consultat experți oftalmologi veterinari pentru a afla mai multe despre ectropionul la câini, când ar trebui să ne îngrijoreze și ce opțiuni de tratament există.
Ce este ectropionul la câini?
Ectropionul se referă la poziționarea pleoapelor (de obicei a celei inferioare) astfel încât marginea pleoapei se răsfrânge spre exterior, îndepărtându-se de ochi.
Această răsfrângere nu trebuie confundată cu opusul ei, entropionul. Entropionul reprezintă poziționarea pleoapelor astfel încât marginea acestora se rulează spre interior, spre ochi, ceea ce face ca firele de păr din jur să intre în contact direct cu globul ocular.
Deși ambele sunt afecțiuni oculare comune, veterinarii întâlnesc mai des cazuri problematice de entropion decât de ectropion sever.
Poziția pleoapei inferioare în cazurile de ectropion lasă ochiul expus, ceea ce creează probleme de igienă și lubrifiere. Acest lucru poate duce la diverse probleme secundare, inclusiv iritații dureroase, inflamații și conjunctivită.
Care sunt cauzele ectropionului?
Veterinarii explică faptul că ectropionul este, cel mai adesea, legat de rasă. Câinii de talie mare, cu piele facială laxă și ochi lăsați, sunt predispuși la această afecțiune congenitală și ereditară. Printre aceste rase se numără:
Anumite rase de talie mare care sunt predispuse la această problemă pot dezvolta și alte afecțiuni ale pleoapelor, precum Cherry Eye la câini.
- Basset Hound
- Bloodhound
- Bulldog
- Chow Chow
- Clumber Spaniel
- Cocker Spaniel
- Great Dane (Dog German)
- Labrador Retriever
- Mastiff
- Newfoundland (Terranova)
- Saint Bernard
Uneori, câinii pot dezvolta ectropion mai târziu în viață, fără să se fi născut cu el. Cauzele posibile ale ectropionului dobândit includ:
- Accidentări și cicatricile rezultate
- Anumite intervenții chirurgicale la nivelul pleoapelor (cum ar fi supracorecția entropionului)
- Inflamația cronică a ochilor
- Infecții oculare (deși acest lucru este foarte rar)
- Paralizia nervului facial
- Hipotiroidismul
Simptomele ectropionului la câini
Din fericire, mulți câini trăiesc cu această afecțiune fără a avea probleme majore. Ectropionul este atât de comun la unele rase încât poate fi considerat o trăsătură „normală”.
Uneori, iritația cauzată de lăcrimare poate fi confundată cu pielea uscată la câini, însă ectropionul necesită o abordare specifică.
De asemenea, este util să știi că simptomele de ochi roșii sau inflamați pot fi uneori asociate și cu alergiile la câini.
Totuși, pentru unii câini, acesta poate fi o sursă de disconfort semnificativ sau durere și poate duce la afecțiuni secundare grave. Ectropionul poate deveni o problemă mai mare pentru câinii seniori, pe măsură ce aceștia își pierd tonusul muscular din jurul pleoapelor.
Simptomele posibile și afecțiunile secundare cauzate de ectropion includ:
- Pete maronii de la lacrimi sub ochi
- Conjunctivită
- Scurgeri oculare (secreții)
- Cheratită (inflamația corneei)
- Ochi roșii sau inflamați
- Lăcrimare excesivă
Dacă simte disconfort, s-ar putea să observi că animalul tău clipește des, ține ochii pe jumătate închiși, se dă cu laba la ochi sau se freacă cu fața de obiecte.
Cum se diagnostichează ectropionul?
Veterinarii diagnostichează de obicei această afecțiune pe baza aspectului pleoapelor.
În timpul examinării, medicul poate evalua și dacă există semne de cataractă la câini, pentru a asigura o sănătate oculară completă.
Deși un examen fizic simplu este de obicei suficient, medicul veterinar ar putea efectua și alte teste, în funcție de simptome, pentru a stabili dacă există cauze subiacente și pentru a verifica integritatea corneei.
Tratamentul pentru ectropion
Mulți câini pot trăi cu un ectropion ușor fără ca acesta să le afecteze calitatea vieții. În unele cazuri, medicul veterinar poate prescrie picături sau unguente pentru a menține ochii lubrifiați și pentru a preveni apariția problemelor. De asemenea, câinele ar putea avea nevoie de antibiotice pentru a vindeca infecțiile cauzate de ectropion.
Dacă observi reacții secundare la medicația orală, precum diareea la câini, informează imediat medicul veterinar.
Administrarea frecventă a picăturilor oculare poate deveni o sursă de stres, accentuând anxietatea la câini în timpul tratamentului.
Dacă observi și alte modificări ale globului ocular, cum ar fi ochii încețoșați la câini, este crucial să informezi medicul veterinar.
Totuși, atunci când ectropionul duce la acumularea de resturi în pleoapa inferioară, provoacă durere sau duce la afecțiuni secundare, cum ar fi bolile corneei (cheratită), veterinarii recomandă adesea intervenția chirurgicală corectivă.
Operația poate fi complexă în anumite cazuri, motiv pentru care ar putea fi necesară trimiterea către un oftalmolog veterinar specialist. Există diverse tehnici chirurgicale pentru a scurta și a întări pleoapa. Ca orice intervenție, și acestea au riscuri. Riscurile generale includ infecția sau eșecul procedurii de a corecta anomalia. În cazuri rare, o supracorecție a ectropionului poate face ca pleoapa să se ruleze prea mult spre interior (entropion).
Prognostic
După operația de ectropion, câinele va avea umflături în jurul ochiului care pot dura până la o lună. Cu toate acestea, procedurile au de obicei rezultate foarte bune. Unii câini pot rămâne cu vederea afectată permanent din cauza cicatricilor corneene în cazurile avansate, dar, cel mai important, vor scăpa de durere.
În cazul câinilor seniori, pierderea tonusului muscular facial poate surveni simultan cu alte schimbări cognitive, precum cele specifice pentru demența la câini.
Pentru câinii cu forme ușoare, medicul veterinar poate recomanda utilizarea pe viață a medicamentelor topice pentru a menține ochiul lubrifiat și pentru a minimiza riscul de infecții.
Acest articol are doar scop informativ și nu constituie sfat medical profesional. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un medic veterinar calificat pentru un diagnostic corect și tratament adecvat.
