Dacă crezi că animalul tău are simptome de torsiune gastrică, sună imediat medicul veterinar sau mergi la cea mai apropiată clinică de urgență.
Este esențial să știi cum să reacționezi atunci când cățelușul tău este bolnav pentru a-i asigura cele mai bune șanse de recuperare.
Torsiunea gastrică la câini este o afecțiune extrem de periculoasă. Când mi-am început cariera de veterinar, un câine cu această problemă avea șanse de supraviețuire de 50-50 doar dacă reușea să intre singur în clinică. Mulți erau prea slăbiți și trebuiau cărați pe brațe; de multe ori, nu supraviețuiau. Astăzi, după 30 de ani, torsiunea gastrică încă omoară aproximativ 30% dintre câinii afectați, chiar și după un tratament intensiv.
Sper să nu te confrunți niciodată cu această boală, dar dacă înveți ce este, de ce apare și cum se tratează, îți poți ajuta câinele să facă parte din procentul celor care supraviețuiesc. Iată răspunsurile la cele mai frecvente întrebări și câteva perspective noi despre prevenție.
Ce este torsiunea gastrică la câini?
Torsiunea gastrică (cunoscută medical sub numele de complexul dilatație-torsiune gastrică) reprezintă o urgență medicală și chirurgicală majoră.
Deși balonarea patologică este o urgență, este util să știi preventiv cum pot trata flatulența câinelui meu pentru a gestiona corect gazele intestinale obișnuite.
Merită menționat că dilatația gastrică este una dintre cele mai grave boli influențate de alimentație la rasele mari.
Pe măsură ce stomacul se umple cu aer, presiunea crește și blochează întoarcerea sângelui de la picioarele din spate și abdomen către inimă. Sângele stagnează în partea posterioară a corpului, reducând volumul de sânge circulant și trimițând câinele în stare de șoc.
Și de parcă nu ar fi de ajuns, se mai întâmplă ceva groaznic: pe măsură ce stomacul se răsucește, acesta trage după el splina și pancreasul, tăind fluxul de sânge. Pancreasul, rămas fără oxigen, produce hormoni toxici. Unul dintre aceștia țintește direct inima și o poate opri brusc. De fapt, un câine poate trece cu succes prin operație și poate părea în afara oricărui pericol, când, dintr-odată, inima i se oprește.
Chiar și în cele mai ușoare cazuri de balonare, care sunt extrem de rare, câinii mor fără tratament imediat.
Care sunt semnele torsiunii gastrice?
- Abdomenul câinelui pare umflat sau mărit
- Efort de a voma (fără să elimine nimic)
- Salivație excesivă
- Agitație
- Câinele are dureri și poate scânci dacă îl apeși pe burtă
Fără tratament, în doar o oră sau două, câinele va intra probabil în șoc. Ritmul cardiac va crește, pulsul va deveni tot mai slab, iar acest lucru va duce la deces.
De asemenea, dacă observi că câinele tău vomită apa, acesta poate fi un alt indicator al unor afecțiuni gastrice care necesită atenție.
Spre deosebire de sindromul vomei biliare la câini sau de un blocaj intestinal la câini, unde animalul elimină lichid galben, în torsiune încercările de a voma sunt adesea neproductive.
De ce apare torsiunea?
Această întrebare i-a pus pe gânduri pe veterinari încă de când a fost identificată boala. Știm că aerul se acumulează în stomac (dilatație) și că stomacul se răsucește (torsiune). Nu știm sigur dacă aerul se adună și provoacă răsucirea, sau dacă stomacul se răsucește mai întâi și apoi se acumulează aerul.
Deși cauza exactă rămâne un mystery, este util să consulți câteva sfaturi pentru tulburările digestive la câini pentru a înțelege mai bine sănătatea sistemului lor gastrointestinal.
Cum se tratează?
Veterinarii încep prin tratarea șocului. Odată ce câinele este stabilizat, acesta intră în operație. Se fac două proceduri: prima este desumflarea stomacului și repunerea lui în poziția corectă. Dacă peretele stomacului este deteriorat, acea porțiune este îndepărtată. În al doilea rând, deoarece până la 90% dintre câinii afectați vor păți asta din nou, medicii „ancorează” stomacul de peretele abdominal (o procedură numită gastropexie) pentru a preveni o viitoare răsucire.
După intervenție, urmărește cu atenție scaunul animalului pentru a detecta eventuale complicații, precum prezența de sange in scaunul cainelui.
În perioada post-operatorie, medicul veterinar îți poate recomanda anumite alimente pentru a calma stomacul deranjat pe măsură ce animalul începe să mănânce din nou.
Cum poate fi prevenită torsiunea gastrică?
De ani de zile, experții caută metode de prevenție. Pe internet vei găsi multe sugestii, dar multe sunt doar mituri. Trebuie să ne uităm la ce este dovedit științific.
Menținerea unui tranzit sănătos este vitală, așa că documentează-te și despre diareea la câini și remediile eficiente pentru a preveni dezechilibrele digestive pe termen lung.
Pentru prevenția pe termen lung, mulți stăpâni optează pentru o hrană pentru câinii cu stomac sensibil, care este mai ușor de digerat.
Riscul este strâns legat de conformația pieptului. Câinii cu piept adânc și îngust — foarte înalți, mai degrabă decât lați — suferă cel mai des. De exemplu, Dogul German are un risc de cinci până la opt ori mai mare de a face torsiune față de câinii cu pieptul mai lat.
Pe lângă Dogul German, rasele mari sau gigante cele mai expuse sunt: Saint Bernard, Weimaraner, Setter Irlandez, Setter Gordon, Pudel Standard și Doberman. Masculii au un risc de două ori mai mare decât femelele. Castrarea sau sterilizarea nu influențează acest risc.
Dacă un câine are rude apropiate (părinți, frați sau pui) care au suferit de torsiune gastrică, există șanse mari ca și el să dezvolte problema. Acești câini nu ar trebui folosiți pentru reproducere.
Anumite ingrediente din dietă au fost blamate de-a lungul timpului, dar datele nu sunt clare. Totuși, știm că hrana care conține făină de soia sau care are uleiuri și grăsimi printre primele patru ingrediente de pe etichetă crește riscul de patru ori.
Unele studii mai vechi spuneau că bolurile puse direct pe podea cauzează torsiune, dar ulterior s-a demonstrat că și bolurile înălțate reprezintă un risc la fel de mare. Din cauza acestor rezultate contradictorii, nu se poate face o recomandare clară privind înălțimea bolului.
Câinii care mănâncă o singură dată pe zi au un risc dublu față de cei care primesc două mese. Viteza cu care mănâncă este, de asemenea, un factor important. Câinii care „hăpăie” mâncarea au un risc de cinci ori mai mare. Folosirea unor boluri speciale pentru mâncat lent (cu obstacole în interior) îi poate încetini fizic. De asemenea, este important să reduci anxietatea din timpul mesei. Câinii stresați sau hiperactivi sunt mai predispuși la torsiune. Separarea câinilor în timpul mesei poate ajuta la reducerea stresului legat de mâncare. Câinii nefericiți sau fricoși au un risc de două ori mai mare decât cei relaxați.
O tendință recentă este efectuarea unei gastropexii preventive la câinii din rasele cu risc ridicat. Aceasta se face adesea odată cu sterilizarea, iar unii veterinari folosesc laparoscopia pentru a fi mai puțin invazivă. Consultă-te cu medicul tău veterinar despre această opțiune.
Nu putem preveni toate cazurile, dar aplicând these strategii, poți reduce riscul pentru câinele tău. Dacă observi semne de balonare sau agitație, mergi imediat la medicul veterinar.
Acest articol are doar scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea te încurajăm să ceri sfatul unui specialist calificat. Nu ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile luate pe baza acestor informații.
