Mulți iubitori de animale s-au întrebat de-a lungul timpului dacă pot exista câini albinoși – iar răspunsul este da! Deși albinismul apare la câini, aceștia nu au întotdeauna blana de un alb imaculat și ochii roșii ca rubinul, așa cum ne-am imagina. Din acest motiv, până recent, au existat multe dezbateri despre existența lor reală.
În timp ce culoarea este o trăsătură genetică, sănătatea sângelui este la fel de importantă, deoarece o paloare extremă a mucoaselor poate indica uneori o anemie la câini.
În timp ce unii câini suferă de o lipsă totală de culoare, alte variații genetice pot produce nuanțe neobișnuite, cum este cazul unui Pitbull cu nas albastru.
Câinii albinoși au, de obicei, blana de la crem deschis până la alb și ochi de un albastru pal, aproape albi. Nu există o rasă specifică de câini albinoși, dar această trăsătură apare mai des la rase precum Doberman, Pug (Mops), Pechinez, Lhasa Apso, Pomeranian și Teckel. Uneori, câinii albinoși pot fi confundați cu cei care au modelul „double merle” sau pur și simplu cu exemplarele care au blana foarte deschisă la culoare, precum un Husky Siberian alb pur.
Cum îți dai seama dacă un câine este albinos? Acești câini nu au nicio pată de pigment pe blană sau pe piele. Au ochii albăstrui, marginile pleoapelor roz, buzele roz, pernuțele labelor roz și nasul roz. Uneori poate părea că au ochii roșii, dar acest lucru se întâmplă pentru că le lipsește stratul de țesut reflectorizant din spatele ochiului. Astfel, când lumina ajunge în ochi, reflectă culoarea vaselor de sânge.
Câinii albinoși sunt rari, deoarece majoritatea crescătorilor responsabili evită reproducerea lor din cauza problemelor de sănătate. Acești câini au nevoie de îngrijire specială pentru a compensa lipsa pigmentului.
Cazul Dobermanului albinos
Dobermanul este rasa cea mai cunoscută pentru albinism, fiind și prima la care a fost identificată gena responsabilă. Totul a început în 1976, când s-a născut o femelă albă numită Sheba, din doi părinți de culoare negru cu ruginie. Sheba a fost folosită ulterior pentru a produce și alți Dobermani albi, iar de atunci mii de exemplare descind din ea.
Pe lângă Dobermanul alb, entuziaștii sunt adesea atrași de culori rare și la alte rase, un exemplu popular fiind Labradorul argintiu.
Conform standardelor rasei, un Doberman poate fi negru, albastru, cafeniu sau roșcat (toate cu pete de culoarea ruginii). Dobermanii albinoși nu sunt considerați conformi cu standardul rasei.
Experții au studiat genetica acestor pui și au descoperit că albinismul se transmite recesiv. Asta înseamnă că un cățeluș trebuie să moștenească gena de la ambii părinți pentru a fi albinos. Dacă moștenește doar o singură copie, culoarea dominantă a rasei va prevala, iar câinele va arăta normal, deși va purta gena mai departe. Această descoperire a confirmat că albinismul la câini funcționează la fel ca la alte specii.
Probleme de sănătate și teste genetice
S-a observat că Dobermanii albi sunt foarte sensibili la lumina puternică și tind să dezvolte tumori de piele pe măsură ce îmbătrânesc. Deoarece gena este recesivă, ea poate fi transmisă „pe ascuns” din generație în generație. Dacă doi câini purtători sunt împerecheați, există o șansă de 25% ca puii să fie albinoși.
Este esențial să nu confundăm raritatea culorii cu afecțiuni dermatologice care provoacă pierderea blănii, cum este Alopecia X la câini.
Având în vedere riscurile genetice asociate cu aceste exemplare, mulți proprietari se întreabă dacă sunt câinii metiși mai sănătoși decât cei de rasă pură selecționați pentru aspect.
În 2014, cercetătorii au identificat varianta genetică exactă care cauzează albinismul la Dobermani. Esența este aceeași mutație care provoacă un tip de albinism și la oameni, tigri bengalezi sau cai. În prezent, există teste ADN care pot spune dacă un câine poartă această mutație, chiar dacă el are o culoare normală.
Diferite gene care cauzează albinismul
Studiile recente au arătat că la rasele mici, precum Lhasa Apso, Pechinez sau Pomeranian, albinismul este cauzat de o altă variantă a aceleiași gene. Se crede că această mutație ar putea fi responsabilă pentru albinismul la majoritatea raselor mici cu păr lung.
Pe lângă preocupările legate de culoare, mulți viitori proprietari analizează și dacă aleg câinii care nu năpârlesc pentru a menține igiena locuinței.
Interesant este că un câine Pug albinos și un Bullmastiff albinos studiați au prezentat mutații diferite. Acest lucru înseamnă că există cel puțin trei, dacă nu mai multe mutații care pot duce la apariția albinismului la câini.
Deși culorile standard pentru rase precum Pudelul includ cremul sau albul, câinii albinoși se disting clar prin lipsa totală de pigment în jurul ochilor și pe piele. Deși albinismul apare la multe specii, nu există dovezi că ar fi o trăsătură străveche la câini; de exemplu, nu a fost documentat niciodată un caz verificat de lup albinos în sălbăticie.
Câinii albinoși și problemele de sănătate
Din păcate, lipsa pigmentului protector aduce cu sine provocări medicale. Cercetările arată că Dobermanii albinoși au un risc mult mai mare de a dezvolta tumori oculare și de piele. Totuși, vestea bună este că majoritatea câinilor albinoși pot trăi la fel de mult ca orice alt câine din rasa lor, dacă sunt îngrijiți corect.
Dacă observi că sensibilitatea oculară a patrupedului duce la secreții excesive, află mai multe despre motivele pentru care plâng câinii și cum să le protejezi vederea.
Contrar unor mituri, nu există dovezi că acești câini ar fi mai predispuși la surzenie sau că ar avea probleme de comportament. Singurele dificultăți apar din cauza vederii deficitare în lumină puternică.
Problemele oculare
Pupila unui câine albinos nu poate regla eficient cantitatea de lumină care intră în ochi, deoarece irisul nu are pigment. Este ca și cum ai ieși în soare puternic imediat după ce medicul ți-a pus picături pentru dilatarea pupilelor – lumina devine dureroasă. Din acest motiv, câinii albinoși stau mai mereu cu ochii întredeschiși afară.
Problemele de vedere
Deoarece nu pot controla lumina care le intră în ochi, acești câini nu au o vedere foarte clară. De asemenea, le lipsește stratul reflectorizant care îi ajută pe câini să vadă noaptea, deci vederea lor nocturnă este destul de slabă.
Problemele de piele
Pigmentul are rolul de a proteja corpul de razele ultraviolete (UV). Fără acesta, pielea câinelui albinos este expusă direct arsurilor și îmbătrânirii premature. Acest lucru înseamnă că sunt mult mai predispuși la forme grave de cancer de piele.
Viața alături de un câine albinos
Dacă sunt protejați de cancer, câinii albinoși pot avea o viață lungă și fericită, dar au nevoie de atenție sporită. Iată câteva sfaturi:
Spre deosebire de cele mai bune rase de câini pentru vreme caldă, exemplarele albinoase au o toleranță foarte scăzută la expunerea directă în zilele caniculare.
- Folosește hăinuțe care să le acopere corpul când ieșiți la soare.
- Aplică protecție solară cu factor UV ridicat pe zonele expuse, cum ar fi nasul și burta.
- Poți folosi ochelari speciali de protecție pentru câini.
- Cel mai bine este să eviți plimbările în orele cu soare puternic și să preferi ieșirile de seară.
În ciuda acestor precauții, câinii albinoși sunt companioni minunați. Deși nu pot participa la expoziții de frumusețe, mulți dintre ei excelează în sporturi canine de agilitate și obediență. Dacă ai grijă de pielea lor sensibilă și de ochii lor, nu există niciun motiv pentru care un câine albinos să nu se bucure de viață la fel ca orice alt patruped.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Dacă ai un câine albinos sau cu piele sensibilă, consultă un specialist pentru un plan de îngrijire personalizat.
