Accidentele se întâmplă, dar ca posesor de câine, există două situații pe care nimeni nu vrea să le vadă. Prima: imediat după ce v-ați întors de la plimbare, câinele intră în casă și lasă urme de urină pe podea. Sau, mai rău, câinele tău adult se uită fix în ochii tăi și urinează chiar în fața ta.
Este extrem de frustrant când un câine dresat urinează în casă, însă înțelegerea cauzei este primul pas spre rezolvare.
Acestea pot fi incidente comportamentale izolate, cum ar fi tendința de a-și marca teritoriul în casă, dar pot fi și semne de incontinență urinară, o problemă care devine tot mai frecventă pe măsură ce câinii îmbătrânesc.
Ce este incontinența canină?
Incontinența urinară apare atunci când un câine își pierde controlul voluntar asupra vezicii. Această afecțiune se manifestă prin scurgeri de urină în casă, de la câțiva stropi până la bălți mari, din cauza unei probleme medicale sau comportamentale. Incontinența nu are legătură cu dorința câinelui de a face boacăne și, cel mai probabil, câinele tău nu face asta din răutate sau ca să te provoace.
Dacă ți-ai dresat câinele cu atenție și acesta și-a făcut mereu nevoile afară, trebuie să știi că incontinența nu este o problemă de dresaj. Chiar dacă ai sărit peste niște pași în procesul de învățare sau dacă a durat mai mult decât te așteptai, „uitarea” dresajului probabil nu este cauza. Un pui dresat care începe brusc să lase urme umede prin casă ar putea suferi de o boală, cum ar fi boala Addison sau leptospiroza — o boală contagioasă care se transmite prin consumul de apă din bălți contaminate.
Nici câinele adult care face un „accident” nu se comportă urât intenționat. Anxietatea cauzată de o schimbare în familie sau în mediu, cum ar fi o mutare sau o separare, poate declanșa urinarea necorespunzătoare. Deși stăpânii de câini seniori dau adesea vina pe vârstă, anii singuri nu sunt de obicei singura cauză. Există deseori o problemă de fond, cum ar fi demența sau sindromul de disfuncție cognitivă, care explică de ce un câine bătrân uită unde trebuie să urineze.
Mușchii uretrali ai câinilor vârstnici sunt mai slăbiți decât înainte. Drept urmare, pe măsură ce îmbătrânesc, le este greu să se abțină. De aceea, incontinența începe adesea când câinii ajung la vârsta a doua și vezica lor slăbește.
Câteva cauze ale incontinenței includ:
- Tratamentele cu steroizi
- Consumul excesiv de apă din cauza diabetului, a bolilor de rinichi sau a bolii Cushing
- Infecțiile urinare
- Dezechilibrele hormonale
- Anomaliile anatomice
- Afecțiunile prostatei
- Pietrele la vezică (calculi urinari)
- Vezica slăbită
Cum recunoști incontinența
Un singur accident în casă nu înseamnă neapărat că animalul suferă de incontinență, dar dacă trebuie să cureți după el de mai multe ori, ar fi bine să mergi la medicul veterinar pentru un control. Un alt semn este atunci când câinele picură urină sau când observi iritații pe piele în zona genitală. De asemenea, dacă un câine se linge constant în acea zonă, poate fi un semnal de alarmă.
Pentru a ajuta veterinarul să stabilească un plan de tratament, oferă-i cât mai multe detalii. Notează când și unde urinează câinele în casă și când ai observat primele accidente. De asemenea, observă dacă bea mai multă apă decât de obicei sau dacă pare să aibă dureri atunci când urinează.
Incontinența la femele vs. masculi
Deoarece masculii și femelele urinează diferit, și incontinența se manifestă diferit. Stăpânii de femele sterilizate raportează adesea că acestea pierd urină în somn, fără să vrea. Această situație este cauzată de nivelul scăzut de estrogen pe măsură ce îmbătrânesc, ceea ce slăbește mușchii uretrei. Totuși, această incontinență hormonală poate apărea la ambele sexe.
O vezică slăbită sau incompetența sfincterului uretral este adesea responsabilă pentru incontinența femelelor sterilizate. Genetica și obezitatea pot contribui, de asemenea, la această problemă.
Tratarea incontinenței urinare
Pentru a pune un diagnostic, medicul veterinar va dori să facă o analiză de urină și teste de sânge pentru a exclude alte probleme medicale, cum ar fi o infecție sau boli precum diabetul. De asemenea, o ecografie poate arăta dacă există tumori sau formațiuni în vezică, iar radiografiile pot depista eventualele pietre la rinichi sau vezică.
Odată ce incontinența este confirmată, poți gestiona situația prin câteva metode:
Dacă animalul tău acceptă să poarte scutece speciale pentru câini sau benzi abdominale, acestea te pot scuti de multă curățenie. Stimularea mentală prin exerciții, jucării interactive și ieșirile frecvente afară pot reduce nevoia de a urina în casă. Poți folosi, de asemenea, aleze (păturici absorbante) sau așternuturi lavabile în locul unde doarme. Anumite suplimente pot fi și ele de ajutor.
Medicul veterinar poate prescrie medicamente pentru problemele hormonale sau pentru a îmbunătăți tonusul uretrei. Reține că unele medicamente pot avea efecte secundare, cum ar fi neliniștea sau anxietatea. Mai presus de toate, menține igiena câinelui pentru a evita infecțiile pielii.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat nevoilor câinelui tău.
