Ivermectina este substanța activă care se găsește în multe produse populare și eficiente pentru prevenirea viermilor la inimă (dirofilarioză). Acest compus are o reputație excelentă, fiind considerat un „medicament minune”. Nu doar că protejează câinii împotriva viermilor la inimă, dar are și utilizări noi ca medicament antiviral sau în tratamente oncologice.
De asemenea, este util să te informezi corect și să eviți cele 7 mituri periculoase despre viermii cardiaci care circulă printre proprietarii de animale.
Înțelegerea modului în care funcționează deparazitarea internă la câini este esențială pentru a asigura o viață lungă și sănătoasă animalului tău.
Puncte cheie
- Ce este ivermectina?
- Ce mutație genetică îi face pe câini sensibili la ivermectină?
- Rase cu sensibilitate la ivermectină
- Toxicitatea ivermectinei la câini
- Simptomele intoxicației
- Prevenirea viermilor la inimă
Ca în cazul oricărui medicament, există riscuri potențiale, efecte secundare și instrucțiuni de dozare pe care stăpânii de câini ar trebui să le cunoască. Mai ales că anumite rase de ciobănești și metișii lor pot avea o mutație genetică ce îi face extrem de sensibili la acest medicament. Dacă ai întrebări despre prevenirea paraziților, ivermectină sau orice altă problemă medicală, consultă întotdeauna medicul veterinar.
Ce este ivermectina pentru câini?
Ivermectina a fost descoperită la sfârșitul anilor ’70 și este disponibilă pe bază de prescripție veterinară, de obicei sub formă de tablete masticabile care se administrează lunar.
Deoarece simptomele pot fi uneori confundate, este bine să cunoști și alte bolile de inimă la câini care ar putea afecta vitalitatea patrupedului tău.
Investiția în prevenție este, de altfel, una dintre cele mai eficiente metode prin care poți economisi bani pe termen lung cu îngrijirea sănătății câinelui tău.
În cazul puilor de vârstă mică, este important să consulți și ghidul nostru despre viermii intestinali la cățeluși pentru a asigura o schemă de tratament adecvată.
În unele cazuri de infecții parazitare complicate, medicul veterinar poate prescrie și doxiciclină pentru câini ca parte a protocolului de tratament.
Veterinarii explică faptul că ivermectina este utilizată pentru a trata și preveni anumite tipuri de infecții parazitare. Deși nu este eficientă împotriva tuturor paraziților, ivermectina și medicamentele înrudite sunt eficiente împotriva unei game largi de nevertebrate, inclusiv mulți nematozi (viermi rotunzi), acarieni și chiar căpușe. Alți paraziți comuni, cum ar fi viermii plați (tenia), nu sunt afectați.
Medicamentul funcționează prin paralizarea mușchilor paraziților, împiedicându-i să ajungă la maturitate și să se răspândească în alte organe. Este esențial în prevenirea dirofilariozei și a complicațiilor acesteia, care pot fi fatale. De asemenea, utilizarea acestui medicament este adesea mult mai ieftină decât tratarea bolii odată instalate.
Prevenția este sigură, ușoară și accesibilă, în timp ce tratamentul pentru viermii la inimă este complicat, costisitor și poate avea complicații grave.
O mutație genetică îi face pe unii câini sensibili la ivermectină
Ivermectina este în general sigură pentru câini, însă „în general sigură” nu înseamnă 100% sigură pentru toți indivizii.
În situații de urgență cauzate de alte tipuri de ingestii toxice, mulți medici recomandă utilizarea de cărbune activ pentru câini pentru a limita absorbția substanțelor periculoase.
Câinii cu o mutație a genei MDR1 (multidrug resistance 1) pot dezvolta o reacție numită „toxicitatea ivermectinei”, o reacție severă care pune viața în pericol. Această mutație genetică îi face pe câinii afectați mai sensibili și la alte medicamente, cum ar fi anumite tratamente antidiareice sau oncologice.
Ivermectina nu afectează în mod normal mamiferele deoarece nu trece de bariera sânge-creier (o membrană care reglează ce substanțe ajung la creier). Totuși, la câinii cu gena MDR1 mutată, această barieră permite ivermectinei să treacă, provocând probleme neurologice grave.
În caz de supradozaj sau sensibilitate, toxicitatea ivermectinei provoacă semne neurologice precum letargie, dezorientare, lipsă de coordonare, orbire și tremurături. Cazurile severe pot progresa spre convulsii, comă și deces. Nu există un antidot specific, iar tratamentul este în principal de susținere a funcțiilor vitale.
Singura modalitate de a afla dacă un câine are mutația genei MDR1 este prin teste genetice. Vestea bună este că testarea se face ușor, prin recoltarea unei probe din interiorul obrazului câinelui, care este apoi trimisă la un laborator specializat.
Ce rase de câini pot fi sensibile la ivermectină?
Cercetările au arătat că până la 75% dintre exemplarele din anumite rase de ciobănești pot avea gena MDR1 mutată.
Rasele predispuse la această mutație includ:
- Ciobănesc Australian
- Border Collie
- Ciobănesc German
- Ciobănesc Australian Miniatural
- Bobtail (Old English Sheepdog)
- Shetland Sheepdog (Sheltie)
- Skye Terrier
Chiar și câinii metiși care au printre strămoși rase de ciobănești pot fi predispuși la această mutație.
Chiar și cu mutația MDR1, dozele mici de ivermectină (cele folosite pentru prevenția lunară) sunt de obicei bine tolerate, dar dozele mari pot cauza probleme. Tratamentele cu doze mai mari, cum sunt cele pentru râie, trebuie monitorizate atent, iar pentru câinii din rasele de mai sus ar trebui luate în considerare alternative.
Ce trebuie să știi despre toxicitatea ivermectinei
Este esențial ca toți câinii să primească doza corectă, chiar și cei care nu au mutația MDR1.
Pentru a-ți menține prietenul patruped în siguranță pe tot parcursul anului, citește și articolul nostru adio insecte! pentru mai multe recomandări practice.
Cea mai frecventă cauză a intoxicației este supradozarea accidentală prin folosirea produselor destinate animalelor mari (cai, vite). De asemenea, câinii se pot intoxica dacă mănâncă fecalele animalelor de fermă care au fost deparazitate recent cu doze mari de ivermectină.
Supravegherea câinelui în timpul plimbărilor și atenția sporită în zonele cu animale de fermă sunt măsuri importante pentru a preveni ingerarea accidentală.
Simptomele intoxicației cu ivermectină
Este vital să recunoști semnele pentru a putea acționa rapid. Simptomele pot apărea în 4 până la 12 ore de la ingerare, sau se pot agrava pe parcursul a două-trei zile.
Pentru o protecție completă, stăpânii pot analiza și beneficiile oferite de pastilele împotriva puricilor, care sunt adesea recomandate de specialiști.
Semnele includ:
- Letargie sau stare de depresie
- Dezorientare
- Salivare excesivă
- Pierderea poftei de mâncare
- Ritm cardiac lent
- Pupile dilatate
- Tremurături sau convulsii
- Incapacitatea de a sta în picioare
- Dificultăți de respirație
- Orbire bruscă
Dacă observi oricare dintre aceste semne, contactează imediat medicul veterinar de urgență.
Prevenția este cheia
Ivermectina a salvat nenumărate vieți prin rolul său în prevenirea viermilor la inimă. Chiar și stăpânii de Border Collie nu ar trebui să se teamă de produsele preventive pe bază de ivermectină dacă sunt administrate corect, la recomandarea medicului.
Consultă ghidul nostru despre cele mai bune mijloace de prevenire a viermilor cardiaci pentru a alege produsul optim pentru nevoile câinelui tău.
Medicul veterinar este cea mai bună resursă pentru a determina ce tip de prevenție este cel mai potrivit pentru câinele tău, în funcție de rasa și istoricul său medical.
Acest articol are doar scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Situațiile individuale pot varia, de aceea îți recomandăm să consulți un specialist înainte de a lua orice decizie privind sănătatea animalului tău de companie.
