Dirofilarioza (boala viermilor la inimă) este o afecțiune parazitară potențial fatală, transmisă exclusiv prin mușcătura de țânțar. Țânțarii preiau larvele microscopice, numite microfilarie, din sângele animalelor deja infectate.
Câinii și alte canide, precum vulpile sau șacalii, sunt gazdele principale ale acestui parazit, însă dirofilarioza poate afecta și alte mamifere, inclusiv pisicile.
Deși există tratamente disponibile pentru câini, prevenția rămâne cea mai sigură și eficientă metodă de a-ți proteja animalul de companie.
Ce este mai exact dirofilarioza?
Parazitul responsabil pentru această boală se numește Dirofilaria immitis. Important de știut este că boala nu se transmite direct de la un câine la altul, ci are nevoie de un intermediar — țânțarul — pentru a infecta noi gazde.
În timp ce monitorizezi riscul de paraziți sanguini, este bine să verifici periodic și simptomele de anaplasmoza la câini.
Înainte de a analiza simptomele, este util să demontăm câteva mituri periculoase despre viermii cardiaci care pot induce în eroare proprietarii.
Viermii pătrund în corpul câinelui atunci când un țânțar infectat îl mușcă pentru a se hrăni. Larvele minuscule (care au o lungime de doar 0,02 cm) călătoresc prin fluxul sanguin și, după aproximativ două luni, se stabilesc în partea dreaptă a inimii, unde încep să crească.
Aceștia ajung la maturitate după șase luni și pot trăi în corpul câinelui până la șapte ani, atingând lungimi de până la 30 de centimetri și producând constant puiet. După aproximativ un an, un câine poate găzdui sute de astfel de viermi, deși media este de 15. Acești paraziți provoacă inflamații severe și afectează inima, arterele și plămânii.
Cât de răspândită este boala?
Dacă în trecut dirofilarioza era întâlnită mai mult în zonele calde și umede, experții avertizează că numărul cazurilor este în creștere peste tot în lume, inclusiv în România. Schimbările climatice și circulația animalelor au făcut ca parazitul să fie prezent acum în regiuni unde înainte nu reprezenta o problemă.
În plus față de pericolele aduse de țânțari, stăpânii trebuie să fie atenți și la alte afecțiuni transmise prin vectori, precum ehrlichioza la câini.
Această afecțiune a devenit una dintre cele mai frecvente boli la câini în zonele cu climă temperată.
Zonele cu populații mari de animale fără stăpân prezintă un risc crescut, dar nici măcar câinii care stau majoritatea timpului în casă nu sunt complet în siguranță, deoarece țânțarii pot pătrunde cu ușurință la interior. Este esențial să ții cont de acest risc, mai ales dacă obișnuiești să călătorești cu câinele tău în zone cu multă vegetație sau în apropierea apelor.
Ar trebui să îți testezi câinele?
- Toți câinii ar trebui testați anual, chiar și cei care primesc tratament preventiv pe tot parcursul anului.
- Puii mai mici de șapte luni pot începe prevenția, chiar dacă testele de sânge pot ieși pozitive abia după șase luni de la infecție. Ulterior, aceștia trebuie testați conform recomandărilor medicului veterinar.
- Câinii adulți care nu au primit până acum tratament preventiv trebuie testați obligatoriu înainte de a începe orice schemă de protecție.
- Dacă ai uitat să îi administrezi o doză de preventiv sau ai întârziat tratamentul, este necesar un nou test.
Care sunt simptomele infecției?
În stadiile incipiente, este posibil să nu observi niciun semn. Pe măsură ce viermii cresc și se înmulțesc, simptomele devin evidente și se agravează. Există patru stadii ale infecției:
Unele semne de letargie sau tuse pot fi asociate și cu jigodia la câini, o altă boală infecțioasă extrem de gravă.
Pe lângă testarea pentru viermi cardiaci, consultă veterinarul și despre riscurile de leptospiroza la câini, mai ales dacă animalul petrece mult timp afară.
- Stadiul 1: Fără simptome sau doar o tuse ușoară.
- Stadiul 2: Oboseală ușoară după efort și tuse persistentă.
- Stadiul 3: Intoleranță severă la efort, sunete respiratorii anormale, puls slab, leșin (cauzat de fluxul sanguin redus către creier), lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate și abdomen umflat (din cauza insuficienței cardiace).
- Stadiul 4: Cunoscut sub numele de sindrom cav, acesta reprezintă un colaps cardiovascular critic. Se manifestă prin respirație foarte greoaie, gingii palide și urină de culoarea cafelei, ducând rapid la cedarea organelor și deces.
Cum se diagnostichează dirofilarioza?
Diagnosticul precoce este vital; cu cât boala este descoperită mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari. De cele mai multe ori, un test de sânge rapid poate detecta prezența antigenelor (proteinelor) produse de paraziți. Dacă testul este pozitiv, veterinarul va recomanda investigații suplimentare pentru a evalua starea câinelui, cum ar fi:
În timp ce analizezi starea generală a animalului, nu ignora riscurile paraziților digestivi, cum este giardia la câini, care poate slăbi imunitatea generală.
- Radiografii pentru a vedea modificările la nivelul inimii și al arterelor pulmonare.
- Ecografii pentru a observa forma organelor și prezența viermilor.
- Ecocardiografie pentru a vedea interiorul camerelor inimii și mișcarea viermilor.
Cum se tratează câinii infectați
Confirmarea diagnosticului: Tratamentul este complex și costisitor, așa că medicul va face teste amănunțite înainte de a începe.
Deoarece costul intervențiilor medicale poate fi substanțial, este util să cunoști câteva metode prin care poți economisi bani cu sănătatea animalului tău.
Restricționarea activității: Deși poate fi greu să ții un câine activ nemișcat, acest pas este crucial. Efortul fizic accelerează daunele provocate de viermi asupra inimii și plămânilor. Uneori, izolarea în cușcă este necesară.
Stabilizarea stării de sănătate: Dacă boala este avansată, câinele poate avea nevoie de terapii preliminare înainte de a trece la eliminarea paraziților.
Eliminarea viermilor: Există medicamente specifice, administrate sub formă de injecții intramusculare profunde, care ucid viermii adulți. De asemenea, se folosesc soluții spot-on sau tablete pentru a elimina larvele din sânge. Medicul veterinar poate prescrie și antibiotice sau steroizi ca parte a protocolului.
Chirurgia: În cazurile extreme, medicii pot recurge la intervenții chirurgicale pentru a extrage manual viermii din inimă.
Monitorizarea: După terminarea tratamentului, câinele trebuie retestat periodic pentru a te asigura că toți paraziții au fost eliminați.
Prevenirea dirofilariozei
Tratamentul este dificil, riscant pentru câine și foarte scump (poate costa câteva mii de lei). De aceea, veterinarii insistă pe prevenția lunară. Iată ce poți face:
- Administrează lunar un produs preventiv (tabletă, pipetă sau injectabil), pe tot parcursul anului.
- Respectă cu strictețe calendarul de administrare recomandat de medic.
- Folosește produse repelente împotriva țânțarilor, aprobate pentru uz veterinar.
- Controlează mediul înconjurător: elimină sursele de apă stătută unde se înmulțesc țânțarii și evită plimbările lungi la răsărit sau apus, când țânțarii sunt cei mai activi.
Multe dintre aceste medicamente preventive protejează câinele și împotriva altor paraziți, cum ar fi viermii intestinali, puricii sau căpușele. Discută cu medicul tău veterinar pentru a alege varianta potrivită (tablete masticabile, soluții spot-on sau injecții cu eliberare prelungită).
Pentru a-ți păstra prietenul patruped în siguranță, reține acești patru pași simpli:
- Prevenție pe tot parcursul anului.
- Testare anuală sau imediat ce suspectezi o problemă.
- Respectarea strictă a tratamentului dacă boala este prezentă.
- Urmarea tuturor recomandărilor de control ale medicului veterinar.
Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Fiecare animal este unic, iar deciziile privind sănătatea acestuia trebuie luate împreună cu un specialist calificat.
