Imaginează-ți următoarea situație: ai o cățelușă de patru ani, sterilizată, care nu a mai făcut în casă de când era pui. Deodată, observi că după ce se odihnește, lasă pete umede în locul unde a dormit.
Deși este o problemă care dă bătăi de cap proprietarilor, urinarea frecventă la câini nu este de neoprit dacă se identifică din timp cauza medicală.
Câinii, la fel ca oamenii, pot avea diverse probleme legate de urinare. Există mai mulți termeni pe care veterinarii îi folosesc pentru a descrie aceste situații. Unul este polakiuria, adică nevoia de a urina mult mai des decât de obicei, de mai multe ori pe zi sau pe noapte. Altul este poliuria, când corpul produce și elimină o cantitate mai mare de urină decât în mod normal. Mai există și stranguria (dificultatea sau efortul de a urina), precum și incontinența urinară.
Orice schimbare în obiceiurile de urinare ale câinelui tău ar trebui raportată medicului veterinar cât mai curând, deoarece poate indica o problemă medicală ascunsă. Este important să observi dacă animalul urinează mai des sau dacă produce o cantitate mai mare de urină, deoarece cauzele pot fi diferite, iar aceste detalii ajută mult la diagnosticare.
Cât de des ar trebui să urineze un câine?
De multe ori pare că un câine are o rezervă nesfârșită de urină pentru a-și marca teritoriul. Totuși, în condiții normale, un câine adult sănătos are nevoie să iasă afară de trei până la cinci ori pe zi. Rasa câinelui nu influențează de obicei frecvența, decât dacă acea rasă este predispusă genetic la probleme renale (de rinichi).
Desigur, există și excepții. Puii beau mai multă apă, au vezica mică și urinează mai des, în timp ce câinii seniori pot deveni incontinenți. Cățelușele care sunt în călduri vor urina, de asemenea, mai frecvent. Câinii anxioși, cei care trec prin schimbări de program, de locuință sau alte modificări majore în rutină, pot începe să urineze în casă. Același lucru este valabil și pentru câinii care suferă de anxietate de separare sau care manifestă un comportament submisiv.
Când trebuie să suni medicul veterinar
Veterinarii recomandă să contactezi imediat cabinetul dacă:
În anumite cazuri grave, absența urinei poate semnala o retenție urinară la câini, care reprezintă o urgență veterinară.
Pentru un diagnostic rapid, este util să știi cum să colectezi o probă de urină corect înainte de vizita la cabinet.
- Observi sânge în urină sau dacă animalul este letargic, nu mănâncă sau varsă.
- Câinele se chinuie să urineze sau nu poate elimina deloc urină. Aceasta este considerată o urgență medicală.
- Frecvența, culoarea sau cantitatea de urină se schimbă brusc.
Cauze posibile pentru urinarea frecventă sau anormală
Există multe cauze posibile, așa că diagnosticul este complex și necesită expertiza unui medic. Iată câteva dintre afecțiunile care pot face ca animalul tău să urineze mai des sau în cantități mai mari:
Infeția de tract urinar (ITU)
Orice câine poate face o infecție urinară, dar aceasta este mai des întâlnită la seniori și la femele. Cauza principală este reprezentată de bacterii sau de un sistem imunitar slăbit. Câinii cu infecții urinare încearcă să urineze foarte des, se chinuie sau scâncesc când o fac, ori pot avea sânge în urină.
Incontinența urinară după sterilizare (USMI)
Această problemă poate afecta până la una din cinci femele sterilizate și apare, în medie, la aproape 3 ani după intervenție. Scăderea nivelului de estrogen pare să reducă capacitatea de stocare a vezicii, ceea ce duce la pierderi de urină, mai ales atunci când câinele se odihnește.
Afecțiuni ale prostatei
Masculii pot urina mai des dacă au probleme cu prostata, cum ar fi hiperplazia benignă de prostată, prostatita sau cancerul de prostată. Aproximativ jumătate dintre masculii nesterilizați vor avea prostata mărită până la vârsta de patru ani, dar mulți nu vor prezenta simptome. Prostatita este o infecție bacteriană care apare de obicei la câinii nesterilizați, în timp ce cancerul de prostată este mai des întâlnit la cei castrați.
Piometrul
Piometrul (infecția uterului) afectează frecvent femelele nesterilizate, de vârstă mijlocie sau senioare, la o lună sau două după terminarea căldurilor, dar poate apărea și la cățelele tinere. Dacă femela nu este dată la montă, peretele uterului se îngroașă din cauza schimbărilor hormonale, formând uneori buzunare unde se dezvoltă bacterii. Simptomele includ consumul excesiv de apă, urinarea frecventă și scurgeri vaginale cu sânge.
Cistita
Cistita este o inflamație a vezicii urinare și poate fi cauzată de mai multe boli. Cea mai frecventă cauză este infecția bacteriană. Pietrele la vezică, tumorile sau polipii, precum și anomaliile anatomice pot provoca, de asemenea, cistită. Câinii cu cistită stau des în poziția de urinare, se chinuie și elimină doar cantități mici.
Boli de rinichi sau de ficat
Un câine cu boli de rinichi poate urina în cantități mari, deoarece boala afectează capacitatea corpului de a elimina deșeurile toxice. În cazul bolilor de ficat, semnele pot include retenția de lichid în abdomen, urinarea excesivă și setea intensă.
Diabetul
Diabetul zaharat este cel mai întâlnit tip de diabet la câini. Simptomele includ sete excesivă și urinare crescută. Există și diabetul insipid, mai rar, care apare din cauza unui deficit de hormon antidiuretic. Câinii afectați produc volume mari de urină diluată, ceea ce îi face să bea foarte multă apă pentru a compensa.
Cancerul de vezică
Cele mai frecvente simptome sunt urinarea frecventă în cantități mici, dificultatea de a urina și urina cu sânge sau de culoare modificată. Deși este relativ rar, acest tip de cancer este mai des întâlnit la anumite rase.
Boala Cushing
Boala Cushing (hiperadrenocorticismul) este cauzată de obicei de o tumoare la nivelul glandei hipofize. Apare mai ales la câinii bătrâni și îi face pe aceștia să bea și să urineze mult mai mult decât de obicei.
Dezechilibrul pH-ului urinar
Un pH urinar dezechilibrat poate permite bacteriilor să se înmulțească și cristalelor sau pietrelor să se formeze în tractul urinar. Simptomele includ sete crescută, urgență de a urina sau urinare în locuri neadecvate. pH-ul ideal al urinei la câini ar trebui să fie între 7,0 și 7,5. Ingredientele din dieta câinelui pot influența acest nivel.
Acest articol are doar un scop informativ și nu reprezintă un sfat medical profesional. Fiecare situație este unică, de aceea îți recomandăm să consulți întotdeauna un medic veterinar calificat pentru un diagnostic corect și tratament adecvat.
