Să te întâlnești pentru prima dată cu un Mastiff Tibetan este o experiență pe care nu o uiți ușor. Imaginează-ți patru giganți care vin spre tine cu pas hotărât, dar cu o expresie blândă pe fețele lor impunătoare. Deși statura lor poate fi intimidantă, acești câini sunt capabili de o afecțiune surprinzătoare, fiind gata să se întindă la picioarele tale după ce te-au acceptat în spațiul lor. Totuși, sub acest aspect de „ursuleț de pluș” uriaș, se ascunde un instinct de protecție șlefuit de mii de ani.
Înainte de a aduce un astfel de exemplar în familie, este esențial să înțelegi dacă este Mastiff-ul Tibetan câinele potrivit pentru tine și pentru stilul tău de viață.
Mastiff-ul Tibetan a evoluat pentru a face un singur lucru: să protejeze casa, familia și turmele. Deși mulți pot fi prietenoși, rasa este cunoscută în general ca fiind distantă cu străinii și extrem de protectoare. Experții avertizează că nu toți exemplarele vor accepta cu ușurință un străin în locuință, motiv pentru care educația și socializarea sunt esențiale.
Una dintre cele mai vechi rase de câini din lume
Până la începutul anilor 1800, Tibetul era un mister pentru restul lumii, puțini străini având acces în acele regiuni izolate. La fel de puține se știau și despre câinii de acolo. Deși nu există înregistrări genetice exacte din vremuri străvechi, mulți consideră că Mastiff-ul Tibetan este strămoșul din care s-au dezvoltat majoritatea raselor mari de lucru de astăzi. În Tibet, rasa este cunoscută sub numele de Do-Kyi, ceea ce se traduce prin „câine legat”, deoarece acești câini stăteau legați la porțile caselor și mănăstirilor pe care le păzeau.
Această moștenire a influențat dezvoltarea multor utilitari europeni, inclusiv istoria rasei Cane Corso, care a servit legiunile romane.
Aceeași aură mistică înconjoară și istoria Spanielului Tibetan, considerat de secole companionul sacru al călugărilor budiști.
Primele mențiuni scrise despre un câine de talie mare în China datează din anul 1100 î.Hr. Se crede că izolarea Tibetului a permis rasei să rămână pură, fără influențe de la rasele occidentale, dezvoltându-se în animalul impresionant și prețuit de popoarele din Munții Himalaya și câmpiile Asiei Centrale.
Crescuți de nomazii tibetani din timpuri imemoriale, acești câini erau oferiți cadou marilor lami pentru a păzi mănăstirile. Fiind budiști, tibetanii cred că Mastiffii Tibetani poartă sufletele călugărilor și călugărițelor care nu au reușit să ajungă în Shambhala, paradisul ceresc. Experții consideră că această rasă stă la baza tuturor câinilor de tip Mastiff sau Molosser și a câinilor de munte moderni.
Călătoria Mastiff-ului Tibetan spre Occident
Călătorii europeni care au ajuns în Tibet au fost impresionați de aspectul și devotamentul acestor câini. Marco Polo i-a descris în secolul al XIII-lea, afirmând că erau „mari cât un măgar”. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, Viceregele Indiei i-a trimis Reginei Victoria a Marii Britanii un „câine mare din Tibet”, acesta fiind momentul în care denumirea de „Mastiff Tibetan” a început să fie folosită oficial.
Pentru o perspectivă mai amplă asupra protectorilor gigantici, merită să explorezi și istoria Mastiff-ului Neapolitan, un paznic cu un aspect inconfundabil.
Un alt descendent celebru al acestor protectori antici este prezentat în istoria rasei Dogue de Bordeaux, gigantul blând al Franței.
Dacă vrei să afli mai multe despre una dintre aceste rude impunătoare, citește și aceste 7 lucruri pe care nu le știai despre Bullmastiff.
Deși toți fac parte din aceeași familie extinsă, există diferențe majore între Mastiff vs. Bullmastiff în ceea ce privește aspectul și temperamentul.
Aflarea originilor acestor giganți ne ajută să înțelegem mai bine istoria rasei Mastiff în ansamblul ei, din antichitate până azi.
Misionarul și exploratorul Robert Ekvall descria relația dintre acești câini și nomazi astfel:
„Nu există cort care să nu aibă cel puțin doi câini, iar șefii de trib sau oamenii bogați pot avea chiar și douăzeci. Rolul lor este de a menține o zonă de siguranță în jurul taberei. Caracteristica lor cea mai distinctivă este lătratul incredibil de profund, care seamănă mai degrabă cu sunetul unei sirene de ceață decât cu strigătul unui animal.”
În 1931, a fost adoptat primul standard oficial al rasei, care a fost ulterior preluat și de Federația Chinologică Internațională (FCI), organizația care stabilește regulile pentru majoritatea raselor de câini din Europa, inclusiv din România.
Mastiff-ul Tibetan în zilele noastre
Fiind prin natura sa un câine de pază, relația strânsă cu omul de-a lungul secolelor i-a oferit Mastiff-ului Tibetan o capacitate uimitoare de a înțelege oamenii. Ei se atașează profund de familie și au o personalitate foarte puternică.
Pentru a completa tabloul raselor din regiune, poți citi și câteva lucruri mai puțin cunoscute despre Terrierul Tibetan, un alt câine fascinant din Himalaya.
Pe lângă acesti păzitori impunători, mănăstirile beneficiau și de vigilența oferită de istoria rasei Lhasa Apso, micii avertizori de interior.
Generațiile de muncă în rolul de protector al turmelor de iaci și oi au creat un temperament definit prin forță controlată, inițiativă și neînfricare, echilibrate de răbdare și loialitate. Nu sunt câini care să fugărească pe cineva fără motiv; instinctul lor este să avertizeze și să determine intrusul să plece. Odată ce pericolul a dispărut, se întorc liniștiți la somn.
În Tibet, Mastiff-ul este folosit și astăzi pentru paza mănăstirilor sau a taberelor de nomazi. Provenind din platoul Chang Tang, unde altitudinea medie este de aproximativ 4.800 de metri, acești câini s-au adaptat de-a lungul mileniilor să reziste la temperaturi extrem de scăzute, altitudini mari și zăpadă din abundență. Din acest motiv, Mastiff-ul Tibetan nu este o rasă fericită în climate calde și umede, având nevoie de condiții care să nu îi provoace supraîncălzire.
