„Leo” era un câine perfect sănătos până când, într-o zi, unul dintre ochi a început să i se umfle și să devină opac. Suspectând un glaucom, stăpâna lui l-a dus de urgență la o clinică veterinară universitară, unde medicul oftalmolog a confirmat că ochiul era deja orb. În timpul examinării complete, un student la medicină veterinară a observat o mică rană între pernuțele de la lăbuță.
Recunoașterea rapidă a semnelor clinice este vitală, la fel ca în cazul unei alte urgențe majore, torsiunea gastrică la câini, unde intervenția imediată face diferența între viață și moarte.
În acest articol:
- Ce este blastomicoza?
- Cum se infectează câinii
- Simptome la care să fii atent
- Metode di diagnostic
- Opțiuni de tratament
- Prognostic și evoluție pe termen lung
- Unde găsești sprijin după diagnostic
„Ne întrebam de ce oftalmologul era atât de interesat de lăbuța lui, când problema era la ochi,” povestește stăpâna. „M-a întrebat despre istoricul lui și i-am spus că se mutase la mine de curând, dintr-o altă regiune. Asta i-a atras atenția medicului, care a cerut imediat o cultură din acea rană. Iar eu mă gândeam: ‘E ochiul, nu piciorul!’”
Atunci, veterinarul și-a dezvăluit suspiciunea: blastomicoza, o infecție fungică sistemică. Când majoritatea oamenilor aud de „infecție fungică”, se gândesc la ceva minor, cum ar fi ciuperca piciorului sau tricofiția. Dar realitatea este mult mai gravă. Bolile fungice sistemice, printre care se numără și Candida Auris la câini, afectează întregul corp sau mai multe organe și pot fi fatale atât pentru animale, cât și pentru oameni.
Ce este blastomicoza?
Blastomicoza este o infecție fungică invazivă gravă, fiind o considerație clinică foarte importantă pentru medici. Experții estimează că un câine are de cel puțin 10 ori mai multe șanse decât un om să contracteze această boală, deși nu există date exacte privind numărul anual de cazuri.
Deși nu se regăsește printre cele mai frecvente 5 probleme de sănătate ale câinilor, blastomicoza este o afecțiune sistemică extrem de agresivă.
„Conform studiilor publicate, rata de supraviețuire pe termen lung (la 6 luni după diagnostic) la câinii cu blastomicoză este de aproximativ 65%,” explică specialiștii. „Prin urmare, avem încă multe de îmbunătățit în ceea ce privește diagnosticul precoce, tratamentul și monitorizarea acestuia.”
Cum se infectează câinii?
Câinii sunt mai predispuși la bolile fungice decât oamenii, probabil pentru că își petrec mult timp mirosind pământul. Infecția apare cel mai des prin inhalarea sporilor ciupercii Blastomyces dermatitidis, care trăiește în sol, în lemnul aflat în descompunere și în frunzișul umed. Acești spori se găsesc de obicei în zonele cu sol bogat și umed, adesea în apropierea cursurilor de apă.
În timp ce explorează solul umed, animalele pot fi expuse și altor pericole sezoniere, cum sunt mușcăturile de muște negre la câini, care pot cauza iritații locale.
Odată inhalați, sporii ajung în plămâni, unde căldura corpului îi transformă în drojdii (levuri). Infecția poate trece neobservată timp de săptămâni sau luni. În unele cazuri, sistemul imunitar al câinelui reușește să elimine infecția. Însă, la alți câini, aceasta se răspândește în tot corpul, afectând diverse organe. Ochii sunt un loc unde blastomicoza se extinde frecvent, așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Leo.
Veterinarii notează că rasele de vânătoare par a fi mai expuse, cel mai probabil din cauza timpului petrecut în zone cu risc ridicat. „Locuitul lângă un râu sau un lac și accesul în zone unde s-au făcut săpături recente cresc riscul de infecție,” spun experții. „Majoritatea cazurilor sunt diagnosticate la sfârșitul verii sau toamna.”
Care sunt simptomele blastomicozei?
Simptomele depind de organele afectate. Deoarece ciuperca este inhalată, plămânii sunt afectați în 65% până la 85% din cazuri. Simptomele comune includ:
Febra persistentă este, de asemenea, un indicator clinic pentru anaplasmoza la câini, o altă boală ce poate afecta mai multe organe.
Simptomele de letargie și scădere în greutate necesită un diagnostic diferențial atent pentru a exclude alte afecțiuni cronice, precum boala Cushing la câini.
Multe dintre manifestările cutanate ale bolii pot fi confundate inițial cu alergiile la câini, întârziind uneori vizita la specialist.
Este important de reținut că febra și letargia sunt simptome comune și pentru leptospiroza la câini, o altă afecțiune sistemică periculoasă.
- Tuse și dificultăți de respirație
- Febră
- Letargie (lipsă de energie)
- Scădere în greutate
Când blastomicoza afectează ochii (în 20-50% din cazuri), pot apărea inflamații oculare sau orbire bruscă, uneori chiar înainte de simptomele respiratorii.
Un alt semn important sunt leziunile cutante — răni deschise care supurează, fără a fi cauzate de un traumatism cunoscut. Acestea apar la 30-50% dintre câinii infectați, de obicei pe față, nas sau la baza unghiilor.
De asemenea, boala poate afecta oasele (cauzând șchiopătat), ganglionii limfatici, iar mai rar, inima sau creierul.
Cum diagnostichează veterinarii blastomicoza
Medicii veterinari au la dispoziție mai multe metode pentru a confirma diagnosticul:
Teste citologice
Veterinarii recoltează probe din leziunile pielii, din ganglionii limfatici sau prin lavaj traheal pentru a căuta celulele specifice de Blastomyces sub microscop. Identificarea formei de drojdie confirmă diagnosticul, însă un rezultat negativ nu exclude boala dacă numărul de fungi este prea mic.
Analize de urină și sânge
Dacă probele de țesut nu sunt concludente, se recomandă un test de antigen din urină. Acest test este esențial nu doar pentru diagnostic, ci și pentru a monitoriza dacă tratamentul funcționează. În mod normal, concentrația de antigen ar trebui să scadă pe măsură ce câinele se vindecă.
Dacă testul de urină este negativ, dar suspiciunea rămâne ridicată, se poate face un test de antigen din serul sanguin. Câinii cu niveluri foarte mari de antigen sau cu afectare pulmonară și cerebrală severă au, din păcate, o rată de supraviețuire mai mică.
Tratamentul blastomicozei la câini
Tratamentul începe adesea înainte de sosirea rezultatelor finale, deoarece timpul este critic. Câinii sunt de obicei foarte bolnavi în momentul diagnosticului.
Tratamentul este un angajament pe termen lung — între 6 luni și un an, sau chiar mai mult. Primele două săptămâni sunt critice. În cazurile grave, se pot folosi medicamente antifungice puternice, dar acestea pot avea efecte secundare. Uneori, moartea rapidă a fungilor sub acțiunea medicamentelor poate provoca o inflamație severă în plămâni, ceea ce poate fi fatal. Din acest motiv, medicii pot prescrie și steroizi în prima fază pentru a reduce inflamația.
Importanța formei medicamentului
Medicamentul standard este itraconazolul. Esențial este ca acesta să fie administrat sub formă de capsule care conțin micro-pelete, nu sub formă de pudră sau tablete simple. Itraconazolul nu se dizolvă bine în apă, iar tehnologia cu pelete de zahăr învelite în medicament asigură o suprafață mai mare de absorbție în intestin. O tabletă obișnuită sau o capsulă cu pudră ar putea trece prin organism fără a fi absorbită, fiind practic inutilă.
Monitorizarea tratamentului
Nivelul de medicament din sânge trebuie monitorizat constant. Trebuie să existe destul itraconazol pentru a omorî ciuperca, dar nu atât de mult încât să devină toxic pentru ficat. Fiecare câine procesează medicamentul diferit, deci doza trebuie ajustată individual.
De asemenea, nivelul antigenului din urină se testează periodic. O scădere constantă a acestuia indică faptul că boala dă înapoi.
Există vindecare pentru blastomicoză?
Un câine este considerat vindecat dacă îndeplinește următoarele condiții:
- Nu mai prezintă semne clinice după cel puțin 6 luni de tratament.
- Are cel puțin două rezultate consecutive de „zero” la testul de antigen.
Chiar și după atingerea acestui prag, sunt necesare controale periodice pentru a ne asigura că boala nu revine.
Cui te poți adresa?
Diagnosticul de blastomicoză poate fi copleșitor. Progresul este lent, costurile sunt mari, iar stresul este imens. Dar nu ești singur. Există comunități online și grupuri de sprijin unde proprietarii de câini își împărtășesc experiențele.
În cazul lui Leo, după doi ani, el este complet vindecat. S-a adaptat rapid la viața cu un singur ochi și chiar a câștigat concursuri de frumusețe canină după recuperare.
„Acel ochi pierdut i-a salvat viața. Dacă medicul nu ar fi făcut legătura între rana de la picior și ochi, nu am fi știut ce are până când ar fi fost prea târziu,” spune stăpâna lui. „Ochiul care îi lipsește îmi amintește în fiecare zi cât de norocoși suntem.”
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Dacă observi simptome neobișnuite la câinele tău, consultă imediat un specialist.
