Sindromul cățelușului înotător este o malformație rară de dezvoltare care apare la puii foarte mici. Afecțiunea este numită astfel deoarece cățelușii afectați par că înoată atunci când încearcă să se miște prin cuib.
Această malformație face parte din categoria mai largă de probleme ortopedice la câini care necesită atenție medicală timpurie pentru o recuperare eficientă.
Pentru crescătorii care gestionează cuiburi, este esențial să monitorizeze și riscul de Herpesvirus canin, o afecțiune ce poate slăbi rapid starea generală a puilor.
Uneori, cauzele pot fi corelate cu panosteita și problemele de creștere la cățeluși, ce afectează dezvoltarea armonioasă a sistemului osos.
Recunoașterea rapidă a simptomelor este vitală pentru a diferenția sindromul de alte boli frecvente la căței care pot apărea în primele săptămâni de viață.
Deși mobilitatea este sever afectată, această condiție nu trebuie confundată cu paralizia la câini, care are cauze neurologice sau traumatice diferite.
Este important să monitorizezi atent evoluția puilor, deoarece puii de cățel sunt vulnerabili în fața problemelor de dezvoltare în primele săptămâni.
Puii sănătoși ar trebui să poată merge până la vârsta de trei săptămâni, însă „înotătorii” nu pot sta în picioare sau merge din cauza unei slăbiciuni severe a membrelor. Dacă nu este tratată, această problemă poate avea consecințe grave, chiar fatale. Totuși, cu o intervenție timpurie, acești cățeluși pot ajunge să ducă o viață normală.
Veterinarii explică faptul că sindromul devine vizibil atunci când puii încep să încerce să se ridice. În loc să își poată aduce picioarele sub corp, membrele lor rămân întinse în lateral. Aceștia dau din picioare ca și cum ar vâsli, în loc să se târască normal. Acestea sunt primele semne pe care un crescător le poate observa; la naștere, nu există indicii care să dea de gol această problemă.
Încă nu este clar ce anume cauzează acest sindrom.
„Există mulți factori de risc propuși, fără a fi identificată o cauză specifică. Probabil există o componentă genetică, deoarece este mai frecvent la anumite rase decât la altele”, spun experții. „Se cercetează diverse cauze potențiale legate de dezvoltarea necorespunzătoare a nervilor, mușchilor sau oaselor. Ar putea exista și o legătură între puii din cuiburi mici, care devin supraponderali și apoi au dificultăți la mers. Podelele alunecoase, care nu permit aderența, reprezintă de asemenea un factor de risc.”
Specialiștii în reabilitare veterinară recomandă ca măsură preventivă menținerea unei greutăți optime și asigurarea unei suprafețe de mers adecvate. Puii supraponderali sunt mult mai expuși riscului. În cazul puilor singuri la părinți sau al cuiburilor mici, unde nu există competiție pentru lapte, trebuie avut grijă ca aceștia să nu mănânce în exces.
În loc de prosoape și pături în țarc, experții recomandă folosirea unor suprafețe aderente, cum ar fi covoarele, covorașele de yoga, covorașele de cauciuc sau cele de duș. De obicei, acest lucru este suficient pentru a le oferi puilor tracțiunea necesară. Prosoapele rulate puse sub aceste covorașe pot crea mici „dealuri”, oferindu-le puilor suprafețe în care să se împingă pentru a-și întări musculatura.
„Pentru puii mai grav afectați, poate fi necesară imobilizarea parțială a picioarelor (tehnica hobbling) pentru a le menține în poziția corectă. Această procedură este complicată și trebuie făcută doar sub supravegherea unui medic veterinar cu experiență. Masajul și exercițiile pentru musculatura trunchiului fac și ele parte din terapie.”
Folosind obiecte din casă, poți crea culoare înguste prin care puii să se deplaseze, forțându-i astfel să își țină picioarele în poziția corectă. Tunelurile pentru porcușori de Guineea sau, pentru puii mai mari, o țeavă de PVC tăiată pe jumătate pot fi folosite în acest scop.
Prognosticul este bun pentru majoritatea acestor cățeluși. Totuși, în cazurile severe, aplatizarea pieptului poate afecta organele interne și va fi nevoie de dispozitive speciale aplicate pe cutia toracică pentru corecție.
Dacă ești îngrijorat de starea de sănătate a animalului tău, consultă ghidul nostru despre ce să faci când cățelușul meu este bolnav pentru recomandări imediate.
Dacă suspectezi că un cățeluș din cuib are acest sindrom, mergi imediat la un medic veterinar, preferabil unul specializat în recuperare fizică, pentru a stabili un plan de tratament.
