Când te uiți în ochii câinelui tău, probabil încerci să ghicești la ce se gândește. Poate interpretezi acea privire de „cățeluș plouat” ca pe o rugăminte pentru mâncare sau vezi o privire lungă ca pe o dovadă de afecțiune. La fel cum încercăm să citim expresiile altor oameni, încercăm să aflăm ce simte câinele nostru după felul în care ne privește. Acum, cercetătorii folosesc tehnologia pentru a analiza privirea câinilor și pentru a înțelege mai bine stările lor interioare.
Înțelegerea acestor semnale vizuale face parte dintr-un limbaj al câinelui complex pe care îl folosim zilnic pentru a comunica.
Experții au studiat efectul oxitocinei asupra comportamentului vizual al câinilor în timpul unei sarcini de percepție a emoțiilor. Oxitocina joacă un rol esențial în relația dintre oameni și câini, fiind asociată cu dragostea și încrederea. De fapt, simplul fapt că îți privești câinele în ochi poate elibera acest hormon atât în corpul tău, cât și în cel al animalului, mai ales atunci când vă relaxați împreună și folosiți obiecte confortabile pentru răsfăț. Acest studiu a permis cercetătorilor să vadă cum creșterea nivelului de oxicină influențează modul în care câinii privesc fețele umane.
În timpul testului, câinii s-au uitat la fotografii cu fețe de bărbați necunoscuți pe un ecran de calculator. În jumătate din fotografii, bărbații aveau expresii fericite, iar în cealaltă jumătate aveau expresii furioase. Astfel, câinii trebuiau să distingă starea emoțională a persoanei din imagine și să reacționeze în consecință.
La studiu au participat 43 de câini din 16 rase diferite, dar și metiși. Fiecare câine a participat de două ori la test: o dată după ce i s-a administrat oxitocină (printr-un spray nazal) și o dată fără (folosind un spray cu soluție salină, ca placebo). Pentru a determina efectul hormonului, cercetătorii nu au putut întreba câinii ce simt, dar au putut observa dimensiunea pupilelor și traseul privirii, ambele fiind reglate de emoții.
Folosind un dispozitiv de urmărire a ochilor (eye-tracking), care a măsurat exact unde se uitau câinii și cât de mult li se dilatau pupilele, oamenii de știință au putut evalua atenția și intensitatea emoțională. Sistemul a fost nedureros și discret. Câinii au fost antrenați să își sprijine bărbia pe un suport în timp ce priveau monitorul, iar dispozitivul cu infraroșu a făcut restul.
Rezultate au arătat că, fără doza de oxitocină, câinii aveau pupilele cele mai dilatate atunci când priveau fețele furioase. Cu cât pupila este mai mare, cu atât atenția și excitarea emoțională sunt mai ridicate. Acest lucru este logic, deoarece o față furioasă este percepută ca o amenințare. Însă, după ce câinii au primit oxitocină, situația s-a inversat: fețele fericite au provocat cea mai mare dilatare a pupilelor. Cu alte cuvinte, se pare că oxitocina a făcut fețele zâmbitoare mai atractive și fețele furioase mai puțin intimidante.
În plus, și comportamentul privirii s-a schimbat. După doza de oxitocină, câinii au petrecut mai puțin timp fixând ochii fețelor furioase și s-au concentrat mai mult pe zona ochilor la fețele fericite. De asemenea, câinii au revenit cu privirea asupra fețelor vesele mult mai des decât asupra celor furioase.
Per ansamblu, se pare că nivelul ridicat de oxitocină a schimbat prioritățile câinilor în ceea ce privește atenția. Hormonul i-a ajutat să ignore posibilele amenințări și să se orienteze către fețele zâmbitoare, ceea ce confirmă faptul că oxitocina reduce anxietatea socială și promovează comportamentul pozitiv. Acest lucru demonstrează încă o dată abilitățile sociale unice pe care câinii le au în relația cu oamenii.
O descoperire interesantă a studiului ține de metoda folosită. Deși dispozitivele de urmărire a privirii sunt folosite de mult timp în cercetarea umană, acest studiu a fost printre primele care au aplicat tehnologia la câini pentru a le „citi” emoțiile prin intermediul pupilelor.
Capacitatea lor de a ne citi stările prin privire ne face să ne întrebăm dacă știe câinele când suntem bolnavi doar observându-ne.
Cercetările recente continuă să ne uimească, sugerând chiar că câinii gândesc precum copiii atunci când vine vorba de procesarea emoțiilor umane, lucru dovedit și de reacția lor sinceră din aceste fotografii înainte și după ce sunt numiți „câini buni”.
Veterinarii avertizează că mișcările ochilor și datele despre pupile nu sunt suficiente pentru a trage concluzii definitive despre starea emoțională a unui câine, dar, având în vedere că nu îi putem întreba ce simt, este un început excelent. Dacă ochii sunt cu adevărat oglinda sufletului și pentru câini, cine știe ce alte secrete despre gândurile și sentimentele companionilor noștri vom mai descoperi în viitor?
