Cu toții am văzut fotografii amuzante cu câini și stăpâni care seamănă izbitor, fie că este vorba despre o femeie cu părul lung și un Ogar Afgan, fie despre un bărbat cu trăsături proeminente și Bulldogul său. Deși aceste imagini ne fac să zâmbim, există dovezi științifice care explică acest fenomen.
Privirea ne dă de gol?
Asemănarea poate să nu fie întotdeauna atât de evidentă ca în exemplele de mai sus, dar un studiu realizat de psihologi a arătat că oamenii sunt surprinzător de preciși atunci când trebuie să potrivească fotografiile câinilor cu cele ale stăpânilor lor. Mai mult, aceștia au reușit să facă acest lucru bazându-se doar pe trăsăturile feței.
Totuși, chiar dacă par să ne semene, uneori riscăm să interpretăm greșit semnalele lor non-verbale.
Pe lângă trăsăturile feței, este esențial să înțelegem cum comunică aceștia cu noi pentru a consolida legătura.
Această legătură vizuală intensă este un semn de empatie profundă, explicând și de ce uneori câinele tău cască după ce te vede pe tine făcând acest lucru.
Participanții la studiu au primit două seturi de fotografii cu perechi om-câine. Imaginile erau portrete color, pe fundal alb, care arătau doar capul și umerii, fiind editate digital pentru a avea dimensiuni egale. Un set conținea 20 de perechi reale de câini și stăpâni, în timp ce celălalt set avea 20 de perechi formate la întâmplare. Participanții au fost rugați să identifice care set conține „cuplurile” reale. Rezultatele au fost uimitoare: 80% dintre participanți au identificat corect setul cu perechile reale.
Dar ce anume au văzut participanții pentru a putea identifica aceste perechi? Pentru a restrânge opțiunile, cercetătorii au aplicat mai multe variante de „mascare” a fețelor:
- Fără mască, fețele fiind vizibile în întregime
- Mască pe ochi, unde ochii oamenilor erau acoperiți cu bare negre
- Mască pe gură, unde gura oamenilor era acoperită
- Mască pe ochii câinelui, unde ochii acestuia erau acoperiți
- Doar ochii, fiind arătate doar porțiuni dreptunghiulare cu ochii omului și ai câinelui
Astfel, cercetarea s-a putut concentra pe detaliul facial care a ajutat la obținerea rezultatelor. Când gura omului era acoperită, rata de potrivire corectă a rămas destul de ridicată, la 73%. Însă, atunci când ochii oricăruia dintre cei doi erau acoperiți, precizia a scăzut drastic. Rezultatul cu adevărat uimitor a fost că, privind doar fotografiile cu ochii, 74% dintre participanți au ales corect perechile reale! Așadar, nu este vorba despre coafură, gen, talie sau alte trăsături fizice, ci totul stă în privire. Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, iar oamenii și câinii lor par să își fi găsit, într-un fel, sufletul pereche.
Căutăm trăsături familiare
Un alt studiu oferă explicații despre originea acestei asemănări misterioase și sugerează că o persoană își alege un câine care îi seamănă într-un fel sau care îi pare familiar. Acest lucru ar putea fi similar cu modul în care ne alegem partenerul de viață, un comportament instinctiv moștenit: tindem să alegem pe cineva cu trăsături comune, asigurând astfel o compatibilitate genetică.
Indiferent de personalitate, există metode prin care putem să ne întărim relația cu ei în fiecare zi.
Acest transfer de emoții ridică întrebarea dacă nu cumva le transmitem anxietatea noastră în mod involuntar.
Mulți stăpâni se întreabă dacă animalele lor de companie simt afecțiune în același mod în care o facem noi.
De fapt, numeroase studii de psihologie comparată au ajuns la concluzia că câinii gândesc precum copiii, ceea ce explică atașamentul lor față de noi.
Similitudinea dintre noi merge mai departe de aspectul fizic, existând cercetări care arată că câinii pot simți stresul stăpânului prin miros și comportament.
Trăsăturile de personalitate comune sunt și ele un factor important. Experții au testat dacă acest lucru este valabil și în cazul alegerii unui câine. S-a demonstrat că anumite trăsături umane, cum ar fi extroversiunea sau timiditatea, se reflectă în alegerea companionului canin. Conform cercetătorilor, personalitățile perechilor om-câine pot fi chiar mai asemănătoare decât cele ale cuplurilor căsătorite!
Indiferent de motivul pentru care ne alegem prietenii necuvântători, un lucru este cert: inteligența canină ne surprinde în fiecare zi.
Așadar, fie că alegem un câine pentru că „simțim că se potrivește”, fie că legătura noastră creează o conexiune misterioasă vizibilă chiar și în privire, deseori ajungem să semănăm cu patrupezii noștri. Putem râde de fotografiile cu stăpâni și „copiile” lor fidele, dar, la un anumit nivel, este foarte posibil ca toți să semănăm puțin cu câinii noștri.
