Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Câinele acela este roșu” sau „Uau, câinele ăsta e chiar verde”? Aceste culori nu au nicio legătură cu nuanța blănii. Sunt termeni folosiți pentru a defini limbajul corpului unui câine și modul în care acesta reflectă starea sa mentală.
Deși folosim aceste culori ca metafore pentru comportament, este interesant de explorat dacă văd câinii în culori și cum percep ei nuanțele din mediul lor.
Uneori, interpretăm greșit semnalele pe care le primim, așa că merită să treci prin lista cu cele 6 moduri în care ne înțelegem greșit câinii.
Câinii „verzi” înseamnă „start” – te poți apropia de acești căței prietenoși. Câinii „galbeni” înseamnă „atenție” – aceștia pot fi speriați sau stresați. Câinii „roșii” înseamnă „stop” – acești câini pot fi reactivi sau agresivi.
Câinii verzi
Culoarea verde definește un câine prietenos și sociabil. Acest câine este relaxat. S-ar putea să se ridice, să se întindă și să vină cu drag spre tine sau spre gardul țarcului. Dacă este entuziasmat, probabil va da din coadă energic, dintr-o parte în alta. Câinele are capul sus, urechile orientate înainte, gura ușor deschisă și o privire vioaie.
Pentru a consolida relația cu un patruped sociabil, află și cum să-i spui câinelui „te iubesc” folosind propriul său limbaj.
Un câine verde s-ar putea să „danseze” pe loc sau să sară dacă se află în spatele unei porți. Ochii lui vor fi concentrați pe tine, ca și cum ar spune: „Te rog, mângâie-mă!” sau „Vino aici”. Dacă are jucării în preajmă, s-ar putea să îți aducă una. Poate adopta poziția de joacă (cu partea din față a corpului coborâtă), care este modul unui câine de a te invita la distracție. Un câine verde va accepta recompense de la oameni, inclusiv de la străini.
Câinii verzi sunt, de obicei, ușor de dresat. Poți profita de această dorință de a face pe plac pentru a-l învăța bunele maniere de bază, cum ar fi să stea așezat pentru a fi mângâiat. Unii câini verzi se vor rostogoli pe spate pentru a cere să fie scărpinați pe burtă. Atenție însă, acest comportament poate fi uneori confundat cu cel al câinilor galbeni sau roșii, unde gestul este însoțit de supunere sau urinare cauzată de frică. Analizează întregul context pentru a determina exact ce transmite limbajul corpului său.
Câinii galbeni
Câinii galbeni sunt timizi, precauți și nesiguri. Aceștia tind să stea în spatele țarcului sau în spatele altor câini. De multe ori, folosesc ceilalți câini ca pe un paravan pentru a evita contactul cu oamenii. De cele mai multe ori, au coada strânsă între picioarele din spate, sau o pot mișca lent și ezitant.
Înțelegerea acestor semnale de nesiguranță este primul pas pentru a gestiona fricile și fobiile comune la câini într-un mod eficient.
Dacă aceste semnale de teamă devin frecvente, este posibil să te confrunți cu anxietatea la câini, o problemă ce necesită multă răbdare.
Capul acestor câini este ținut sub nivelul spatelui, iar privirea este evitantă. Câinii galbeni s-ar putea să refuze o recompensă sau să își întindă gâtul cât de mult pot pentru a o lua, menținându-și restul corpului cât mai departe posibil. Aceștia pot lătra atunci când oamenii se apropie pentru că sunt speriați, nu pentru că se bucură să îi vadă.
Un câine galben (sau chiar unul verde care este nesigur într-o situație nouă) poate prezenta semnale de stres – comportamente prin care încearcă să se calmeze – părând dezinteresat de ceea ce se întâmplă.
Semnalele de stres includ căscatul, linsul buzelor sau al nasului, tremuratul și mirositul excesiv al solului. Aceste comportamente sunt modalități prin care câinii evită contactul sau confruntarea. Uneori vei vedea un câine care își întoarce capul sau ridică o lăpă anterioră. Acestea sunt semne de respect și dorința de a păstra pacea.
Câinii roșii
Câinii roșii sunt foarte speriați de oameni, de alți câini, de zgomote sau de situații noi. Adesea, nici nu vei vedea un câine roșu la față. Dacă ești în adăpost, el va fugi afară; dacă ești afară, el se va ascunde înăuntru. Va face eforturi extreme pentru a evita contactul uman.
Este important să nu confundăm aceste reacții defensive cu „vinovăția”, deoarece întrebarea dacă se simt câinii vinovați rămâne un subiect dezbătut de experții în comportament.
În astfel de situații tensionate, este esențial să înțelegi cauzele pentru care apare agresivitatea la câini pentru a putea interveni în siguranță.
Dacă un câine roșu este închis și nu poate fugi când te apropii, s-ar putea să se întindă cât mai departe de tine și să arate „ochiul de balenă” (se vede albul ochilor), evitând contactul vizual direct și privindu-te doar cu coada ochiului. Pupilele sunt adesea dilatate, iar ochii pot părea bulbucați de frică. În cazuri extreme, câinele nici nu se va uita la observator. Dacă un câine galben sau roșu este încolțit, s-ar putea să îți întoarcă spatele. Totuși, fii foarte atent când te apropii, mai ales dacă nu cunoști câinele. Acești câini pot îngheța de frică și pot rămâne nemișcați sau, dimpotrivă, pot ataca dacă se simt amenințați.
Studierea acestor nuanțe fine ale limbajului corporal demonstrează încă o dată cât de complexă este inteligența canină și cum reușesc ei să comunice fără cuvinte.
Este esențial să îți cunoști câinii, personalitatea și tabieturile fiecăruia. Astfel, te vei bucura mai mult de timpul petrecut cu ei și vei observa imediat momentul în care un câine nu se simte bine sau când ceva nu este în regulă în comportamentul lui.
