Pot câinii să simtă moartea? Mulți stăpâni își amintesc că patrupezii lor s-au comportat diferit atunci când cineva drag a murit sau era pe cale să se stingă. Beverly, o iubitoare de animale, povestește o experiență similară cu Krispin, ogarul ei rusesc în vârstă de 6 ani. „Cu câteva zile înainte ca mama să moară, Krispin intra în cameră după ce eu și infirmiera terminam să o hrănim și să o îngrijim”, spune ea. „O atingea ușor pe păr cu botul și îi mirosea respirația. Cred că simțea schimbările chimice din corpul ei.”
Această întrebare fascinantă ne face adesea să explorăm și alte mistere, cum ar fi dacă pot câinii să vadă fantome sau alte prezențe pe care noi nu le percepem.
La fel, Denise își amintește cum câinele ei, Hampton, a vegheat-o atent pe mama sa. Deși mama ei a insistat ca Denise să meargă la o expoziție canină cu Hampton, câinele părea reticent. „Hampton se tot uita înapoi”, povestește ea. „Am ajuns la concurs, a participat două zile, apoi am primit un apel să venim urgent acasă. Mama era pe moarte. Nu părea să fie atât de rău când am plecat, dar el a știut. Pe sicriul ei am pus o rozetă albastră pe care el o câștigase pentru ea.”
Astfel de povești apar peste tot. Paula, din Canada, confirmă și ea această abilitate surprinzătoare. „Bunicii mei aveau un câine din rasa Schipperke. Într-o zi, bunicul a venit mai devreme de la muncă pentru că nu se simțea bine și s-a întins în dormitor. Puțin mai târziu, câinele a început să zgârie insistent la ușă. Bunica a încercat să-l potolească, vrând să-l lase pe bunicul să doarmă. Câinele nu s-a lăsat, așa că bunica a deschis ușa: bunicul murise. Făcuse infarct în somn. Deci da, câinii știu!”
Sunt aceste exemple doar coincidențe? Sau pot câinii cu adevărat să simtă moartea? Oamenii din vechime par să fi crezut cu tărie în acest lucru.
Câinii, moartea și folclorul
De-a lungul timpului, multe culturi din întreaga lume au asociat câinii cu moartea. Zeul egiptean antic, Anubis, avea cap de șacal sau de câine și era zeul morții și al mumificării. El escorta sufletele către lumea de dincolo și avea rolul de a proteja morții.
Abilitatea lor de a vedea în condiții dificile îi face pe mulți să se întrebe dacă pot câinii să vadă în întuneric spirite sau doar forme neclare pe care noi le ignorăm.
Urlatul câinilor este, de asemenea, considerat aproape universal un semn care prevestește moartea. În tradiția irlandeză, se spunea că patrupezii pot vedea sufletele conduse spre locul de odihnă de către o haită de ogari cerești, acesta fiind motivul pentru care urlă la cerul nopții.
În legendele din America Centrală și Mexic, câinii ghidau morții prin cele opt straturi ale lumii subterane. De altfel, numele rasei Xoloitzcuintli (câinele golaș mexican) combină numele lui Xolotl, zeul morții, cu termenul aztec pentru „câine”. În anumite părți din Peru, un câine care urlă noaptea este considerat și astăzi un semn că cineva a murit sau urmează să moară.
Câinii negri în legende
În Insulele Britanice, apariția unui câine negru, în special a unui ogar, era considerată un semn al morții iminente. Chiar și în epoca modernă timpurie, se credea că acești câini bântuie zonele izolate, urlând la oricine se apropia. Fanii lui Sherlock Holmes vor recunoaște aceste povești ca fiind sursa de inspirație pentru „Câinele din Baskerville”. Oare există un sâmbure de adevăr în spatele ficțiunii?
De ce asociază atât de multe culturi câinii cu moartea? Poate fi o simplă observație sumbră: în trecut, canidele sălbatice sau vagabonde puteau fi atrase de resturi umane sau urlau pentru a-și chema haita la hrană. Sau poate că sunetul tânguitor al urletului trezește în noi o neliniște ancestrală.
Pot animalele să prezică moartea?
Nu există documente oficiale care să ateste „câini-oracol”, dar un motan pe nume Oscar a devenit celebru în anii 2000 pentru capacitatea sa de a simți moartea pacienților dintr-un azil. Îngrijitorii au observat că Oscar, de obicei distant, se așeza să doarmă lângă anumiți pacienți. Mulți dintre aceștia mureau în decurs de două ore după ce motanul li se alătura. Personalul a început să sune familiile pacienților imediat ce Oscar se așeza lângă cineva, pentru ca rudele să își poată lua rămas bun.
De-a lungul istoriei, oamenii au observat comportamente similare și în cazul dezastrelor naturale, întrebându-se dacă pot câinii să prezică cutremurele înainte ca acestea să se producă.
Nu știm exact cum simt animalele moartea sau dacă este cu adevărat posibil. Trebuie să privim aceste situații și cu puțin scepticism științific. Poate că observăm doar momentele în care un câine stă lângă cineva care moare și uităm de toate dățile când a stat lângă cineva care s-a însănătoșit. Aceasta se numește „eroare de confirmare” – observăm doar ce ne susține credințele. Poate câinii caută doar un loc liniștit sau o pătură caldă, care se întâmplă să fie lângă o persoană bolnavă.
Ce spun experții?
Indiferent dacă pot simți moartea sau nu, câinii observă cu siguranță absența unui om sau a altui animal de companie. Dacă un alt câine din casă moare sau stăpânul decedează, câinele va fi confuz sau stresat de schimbarea bruscă.
Pentru a ne bucura de compania lor cât mai mult timp, merită să explorăm cele 10 metode prin care poți prelungi viața câinelui tău prin îngrijire și atenție sporită.
Această dorință de a oferi alinare face parte din cele 10 moduri interesante prin care câinele tău îți spune „te iubesc” și îți arată atașamentul său profund.
Atunci când pierderea este inevitabilă, este important să știm cum să gestionăm momentul dureros în care câinele meu a murit, oferindu-ne timp pentru doliu.
Pe lângă momentele critice, studiile arată că pot câinii să simtă stresul stăpânului chiar și în viața de zi cu zi, adaptându-și comportamentul în funcție de tensiunea din casă.
Oamenii aflați la sfârșitul vieții, la fel ca animalele, tind să se comporte diferit. Câinii citesc limbajul corpului, postura, tonul vocii și mișcările. Dacă ești trist sau anxios, câinele tău va reacționa diferit față de momentele când ești fericit. Cercetările sugerează că patrupezii încearcă să ofere confort persoanelor aflate în suferință, ceea ce explică de ce stau aproape de ele în acele momente.
Un studiu de psihologie a analizat reacțiile câinilor în prezența unor oameni care fie fredonau (comportament fericit), fie se prefăceau că plâng (comportament trist). Indiferent dacă persoana era stăpânul lor sau un străin, câinii s-au apropiat mult mai des de cei care plângeau, atingându-i cu botul sau lingându-i. Acest comportament empatic poate fi interpretat greșit ca o capacitate de a „prezice” sfârșitul.
Studiile științifice indică faptul că nasul fin al câinelui poate simți schimbările emoționale. Mirosul corpului uman se schimbă în funcție de stare, iar câinii pot detecta acești feromoni. Într-un experiment, câinii expuși la „mirosul de frică” al oamenilor au ales să stea mult mai aproape de stăpânii lor. Oare încercau să îi consoleze sau se speriau și ei la rândul lor?
Este posibil ca, datorită mirosului incredibil, câinii să detecteze mirosurile specifice organelor care încep să cedeze. Din moment ce unii câini pot detecta cancerul prin miros, este plauzibil să simtă și procesele chimice ale degradării celulare.
Ce ne învață câinii de urmă?
Câinii specializați în căutarea cadavrelor pot confirma că mirosul morții este foarte specific. Un corp începe să emane substanțe pe care noi nu le percepem imediat după deces.
Înțelegerea schimbărilor biologice ne ajută să recunoaștem acele semne că ar trebui să mergi cu câinele la veterinar înainte ca afecțiunile să devină critice.
Într-un studiu criminalistic, câinii dresați au reușit să identifice în proporție de 98% o bucată de covor care fusese în contact cu o persoană decedată recent (sub trei ore) timp de doar 10 minute. Când contactul a fost de doar două minute, rata de succes a fost de 94%. Pe măsură ce corpul se descompune, mirosurile se schimbă, iar câinii pot detecta chiar și de cât timp a survenit decesul.
Așadar, pot câinii să simtă moartea? Probabil că da. Ei simt cu siguranță schimbările biologice și emoționale și, prin natura lor, caută să ne ofere alinare. Deși știința încă mai are de cercetat, este clar că legătura dintre noi și câini trece dincolo de ceea ce putem vedea cu ochiul liber.
