|
Este totul alb-negru în lumea unui câine? Ideea că aceștia nu pot vedea culorile a fost acceptată pe scară largă timp de zeci de ani. Totuși, noile cercetări despre anatomia și comportamentul canin au demonstrat că, deși câinii nu văd aceleași culori ca oamenii, ei pot totuși să perceapă anumite nuanțe.
Simțurile lor uimitoare nu se opresc aici; de exemplu, unii câini pot detecta cancerul cu o precizie remarcabilă datorită mirosului.
Chiar dacă nu văd lumea la fel de colorat ca noi, studiile arată că ochiul câinelui poate percepe mult mai mult decât simple nuanțe de gri.
Ce este daltonismul?
Savantul englez John Dalton (1766–1844) a realizat primele studii despre daltonismul congenital la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dalton a devenit conștient de acest fenomen deoarece el și fratele său nu puteau recunoaște anumite culori. Aceștia confundau stacojiul cu verdele și rozul cu albastrul.
La oameni, deficiența de percepție a culorilor roșu-verde este cea mai comună formă de daltonism. Aceasta este cauzată de anomalii ale moleculelor care detectează culoarea, cunoscute sub numele de celule cu conuri, aflate în retină. Retina este stratul din spatele ochiului care transformă lumina în impulsuri electrice. Aceste semnale sunt transmise prin nervul optic către creier, unde se formează imaginea.
Persoanele cărora le lipsesc unii dintre acești fotoreceptori nu vor recunoaște anumite lungimi de undă ale luminii. Acest lucru îi face să fie daltoniști, deși pot distinge totuși unele nuanțe. Persoanele care nu văd roșul și verdele pot distinge în continuare galbenul și albastrul, dar obiectele roșii le vor părea gri sau maro.
Mituri despre vederea câinilor
Ideea că patrupezii văd doar în nuanțe de alb și negru a fost promovată intens în trecut de diverși pasionați de câini și scriitori. Se credea că aceștia au o vedere slabă și că pot percepe doar contururi generale, forme și nuanțe de gri.
În anii ’60, unii cercetători au emis ipoteza că singurele mamifere care pot distinge culorile sunt primatele. Existau puține dovezi pentru a susține aceste afirmații, în special în cazul câinilor. Cu toate acestea, în timp, a devenit clar că prietenii noștri necuvântători au, într-adevăr, o percepție limitată a culorilor, similară daltonismului uman.
Sunt câinii daltoniști sau văd doar un spectru redus?
În ultimele decenii, examinarea structurii ochiului canin a scos la iveală diferențe fundamentale între oameni și câini. Evoluția și funcționalitatea au determinat aceste diferențe. Câinii s-au dezvoltat ca vânători nocturni, urmărind prada pe timp de noapte. Prin urmare, ochii lor s-au adaptat pentru a vedea bine în întuneric și pentru a sesiza mișcarea.
„Pentru a putea vâna pe întuneric, ochii câinilor au o lentilă și o suprafață corneeană mai mare, precum și o membrană reflectorizantă, numită tapetum lucidum, care îmbunătățește vederea nocturnă”, explică veterinarii. „De asemenea, aceștia au mai multe celule cu bastonașe în retină, ceea ce ajută la vederea în lumină slabă.”
Retina este locul unde oamenii de știință au găsit cheia diferenței de percepție a culorilor. Retina este compusă din milioane de celule sensibile la lumină, care includ:
- Bastonașele: celule extrem de sensibile care detectează mișcarea și funcționează în lumină slabă.
- Conurile: celule care funcționează în lumină puternică și controlează percepția culorilor.
Câinii au mai multe bastonașe decât conuri, în timp ce oamenii au mai multe conuri, iar acest lucru face diferența. Oamenii sunt tricromați, ceea ce înseamnă că au trei tipuri de conuri. Câinii sunt dicromați și au doar două tipuri.
Fiecare tip de con înregistrează o lungime de undă diferită. Cele pentru roșu și verde le permit oamenilor să aprecieze un trandafir roșu sau un măr verde. Câinilor le lipsesc aceste conuri specifice pentru roșu-verde.
Pe de altă parte, există specii de pești și păsări care pot vedea un spectru de culori chiar mai larg decât noi. Multe păsări sunt tetracromate – au un al patrulea tip de receptor pentru a absorbi lumina ultravioletă.
Văd câinii culorile la fel ca noi?
Cercetătorii cred acum că vederea cromatică a unui câine este similară cu cea a unei persoane care suferă de daltonism roșu-verde.
Câinii pot distinge galbenul și albastrul, precum și combinațiile acestora. Acest lucru face ca o mare parte din lume să pară maro-cenușie. Gazonul acela verde și bogat? Probabil arată ca un câmp de fân uscat. Acea pernă roșie și strălucitoare? Este la fel de confortabilă, dar câinele o vede probabil ca pe o pată maro închis.
Există instrumente online și aplicații mobile care te pot ajuta să vezi lumea prin ochii câinelui tău, aplicând filtre ce simulează spectrul lor vizual.
Ce înseamnă acest lucru pentru tine și câinele tău?
Acum că știi că aceștia nu văd anumite culori, are sens să alegi produse în nuanțe pe care le pot percepe. Această informație explică de ce unii câini sunt înnebuniți după mingile de tenis galbene, dar par indiferenți față de aceeași minge dacă este roz sau roșie.
Dincolo de alegerea culorilor potrivite pentru joacă, este esențial să stăpânești limbajul câinelui pentru a comunica eficient cu el în fiecare zi.
Dacă folosești jucării luminoase pentru a compensa lipsa de contrast a culorilor, este util să știi dacă laserele sunt dăunătoare pentru câini pe termen lung.
Când arunci o minge sau o jucărie pentru a fi recuperată din iarbă sau din apă, nu alege ceva roșu, deoarece sunt șanse mari ca animalul să o piardă din vedere. Iar dacă vrei să îl înveți să facă diferența între două obiecte în timpul dresajului, ar fi înțelept să alegi unul albastru și unul galben.
Experții au observat că cele mai populare culori pentru jucăriile de câini sunt roșul sau portocaliul. Totuși, acestea sunt greu de observat de către câini. Așadar, când patrupedul tău trece direct pe lângă jucăria pe care tocmai ai aruncat-o, s-ar putea să nu fie încăpățânat sau neatent. Ar putea fi vina ta pentru că ai ales o culoare care este greu de distins de verdele ierbii.
Dacă observi și alte comportamente neobișnuite, cum ar fi faptul că câinele doarme cu ochii deschiși, cere sfatul unui specialist.
Pentru a asigura o sănătate oculară optimă, urmărește cu atenție orice simptom neobișnuit, cum ar fi situațiile în care ochii câinelui tău lăcrimează fără o cauză evidentă.
Pe lângă monitorizarea vederii, trebuie să fim atenți la orice semn de disconfort digestiv, cum ar fi atunci când te întrebi de ce vomită câinele meu fără o cauză aparentă.
Acest articol are rol informativ și nu reprezintă un sfat medical profesional. Pentru orice problemă legată de sănătatea ochilor câinelui tău, consultă întotdeauna un medic veterinar.
