Acest articol este al doilea dintr-o serie de două părți. Citește prima parte aici.
Pentru a atinge excelența în acest domeniu complex, este esențial să înțelegi cum să crești câini cu viziune și responsabilitate.
Înțelegerea acestor procese ne ajută să descifrăm impactul epigeneticii asupra longevității animalelor noastre.
Genetica este un domeniu fundamental al biologiei care se ocupă cu transmiterea informațiilor genetice către generațiile următoare (moștenirea genetică). Mai exact, genetica studiază genele, modul în care sunt organizate în celule, cum sunt reglate și cum interacționează între ele și cu mediul înconjurător. Genetica este o componentă cheie a genomicii, un domeniu mult mai larg și interdisciplinar care analizează structura, funcția, cartografierea și modificările (naturale sau induse) ale genomului.
În această serie de articole, explicăm noțiunile de bază despre ce este ADN-ul și cum este organizat în celule, cum se divid celulele și cum transmit informația genetică generației următoare, dar și cum variațiile genetice influențează sănătatea câinelui.
Cum se divid celulele?
Pentru a înțelege procesul de diviziune celulară, trebuie să definim câțiva termeni cheie:
- Mitoză – Procesul de diviziune a celulelor somatice, prin care o celulă mamă se divide în două celule fiice identice, având același număr de cromozomi.
- Meioză – Procesul de diviziune în două etape care duce la formarea gameților (celulelor sexuale), în care numărul de cromozomi este redus la jumătate față de o celulă normală.
- Haploid – Un singur set de cromozomi. La câine, acesta înseamnă 38 de autozomi plus un cromozom sexual (fie X la femele, fie X sau Y la masculi).
- Diploid – Un set dublu de cromozomi. La câine, acesta înseamnă 76 de autozomi plus doi cromozomi sexuali (XX sau XY).
- Celulă somatică – Orice celulă a organismului care nu este implicată în reproducere (de exemplu: celulele pielii, oaselor, plămânilor, ficatului etc.).
- Gamet – Celulă specializată pentru reproducere (ovulul și spermatozoidul).
- Zigot – Celula formată prin unirea ovulului cu spermatozoidul, combinând materialul genetic al celor doi părinți.
De la o singură celulă până la cățelușul jucăuș care devine parte din familie, procesul de diviziune celulară este continuu și strict controlat pe tot parcursul vieții. Când o celulă se divide, rezultă două celule fiice, care apoi se divid în patru, apoi în opt și așa mai departe. Această creștere exponențială face ca un câine adult să fie format din trilioane de celule. În timpul dezvoltării fetale, celulele cățelușului sunt programate să formeze diferite tipuri de țesuturi: inimă, creier, schelet, rinichi, piele, sânge și așa mai departe.
La vârsta adultă, ritmul diviziunii se schimbă, rolul principal fiind repararea rănilor și înlocuirea celulelor moarte. Există mecanisme foarte stricte care semnalează când celulele trebuie să înceapă sau să se oprească din diviziune. Diferite tipuri de celule se divid cu viteze diferite. De exemplu, milioane de celule ale pielii mor în fiecare zi, așa că acestea trebuie înlocuite constant. Alte celule, cum sunt cele nervoase, se divid mult mai rar.
Există două tipuri de diviziune celulară: mitoză și meioză. Mitoza este procesul prin care celulele somatice se multiplică. Meioza are loc doar în cazul celulelor reproductive și este procesul prin care apare variația genetică în generația următoare. Diferența majoră este numărul de cromozomi: în mitoză, celulele fiice sunt diploide (set complet), în timp ce în meioză rezultă patru celule haploide (cu jumătate din numărul de cromozomi).
Mitoza
De fiecare dată când o celulă se divide, ea trece prin ciclul celular, un proces cu etape bine definite. Deși multe celule se nasc zilnic, ele își petrec cea mai mare parte a timpului în „interfază”, etapa în care adună resursele necesare și își dublează conținutul de ADN pentru a avea ce transmite celulelor fiice. Procesul propriu-zis de mitoză presupune o serie de pași prin care celula se separă fizic în două.
În primele etape (profază, prometafază și metafază), cromozomii se condensează în nucleul celulei. La finalul metafazei, aceștia se aliniază în centrul nucleului. În acest stadiu, experții pot observa la microscop eventualele anomalii în numărul sau structura cromozomilor.
În anafază, fibre speciale trag de cele două jumătăți ale fiecărui cromozom către capetele opuse ale celulei. În telofază, în jurul fiecărui set de cromozomi se formează un nou înveliș nuclear, iar celula se divide efectiv în două celule fiice noi.
Meioza
Meioza este procesul care creează gameții (ovulele și spermatozoizii). Un rol esențial al meiozei este „recombinarea genetică”, mecanismul care permite amestecarea informației genetice înainte de a fi transmisă puilor. Deoarece gameții au doar jumătate din numărul de cromozomi, este nevoie de fuziunea cu un alt gamet (prin montă/fecundare) pentru a crea un nou individ cu un set complet de material genetic.
Meioza are loc în două cicluri: meioza I și meioza II. În timpul primei etape are loc schimbul de informații între perechile de cromozomi, proces care creează combinații noi de gene.
Pentru a completa aceste cunoștințe, te invităm să citești și continuarea acestui studiu despre ereditate.
Pentru a asigura viitorul sănătos al fiecărei cuibi, consultă și aceste sfaturi esențiale pentru creșterea responsabilă a câinilor.
Acest proces generează un set nou de alele de-a lungul fiecărui cromozom. Deoarece acest lucru se întâmplă la ambii părinți, numărul de combinații posibile rezultate din unirea spermatozoidului cu ovulul este enorm. Aceasta explică diversitatea uriașă de aspect și comportament. Puii dintr-o cuib de multe ori seamănă între ei la început, dar pe măsură ce cresc, observăm diferențe care îi fac unici din punct de vedere genetic.
