Recent, am asistat la o discuție între doi prieteni, soț și soție, despre un subiect destul de serios. Ea încerca să-l convingă pe el să renunțe la fumat, dacă nu pentru sănătatea lui, măcar pentru Lilly, noul lor cățeluș din rasa Spaniel. Era îngrijorată că puiul ar putea fi afectat de fumul de țigară, având în vedere că fumatul pasiv este direct legat de creșterea incidenței cancerului pulmonar la oameni.
Protejarea plămânilor de factorii poluanți este una dintre acele metode prin care poți prelungi viața câinelui tău pe care orice stăpân ar trebui să le aplice.
Soțul nu era însă convins. „Câinii nu fac cancer la plămâni”, susținea el. „Ei stau la nivelul podelei, iar fumul inhalat rămâne sus, în zona în care fumează omul.”
Argumentul lui este însă contrazis de realitate. Iată de ce.
Cancerul pulmonar este rar la câini, dar se întâmplă
Există tot mai multe cercetări care sugerează că fumatul pasiv poate dăuna animalelor de companie la fel de mult ca oamenilor. Un studiu important a analizat un grup de câini și a descoperit că cei care trăiau în gospodării cu fumători aveau un risc cu 60% mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Acest risc crescut a fost confirmat ulterior și de alte studii mai ample, care au implicat sute de exemplare.
Pe lângă riscul de neoplazii, este important să știm dacă chisturile la câini reprezintă un motiv de îngrijorare atunci când le descoperim la palpare.
Deși boala este o amenințare, este fascinant să aflăm că câinii pot detecta cancerul la oameni, oferind un ajutor nesperat medicinii moderne.
Prin urmare, ideea că fumul nu ajunge la ei pentru că stau mai jos nu este susținută de dovezi medicale.
„Fumatul la mâna a treia” este și el periculos
Mulți proprietari cred că, dacă fumează afară sau doar când câinele nu este în cameră, animalul este în siguranță. Din păcate, cercetătorii avertizează asupra fenomenului numit „fumat la mâna a treia”.
Schimbările de mediu și prezența mirosurilor neplăcute pot ridica întrebarea dacă nu cumva ne stresăm câinii fără să vrem prin obiceiurile noastre zilnice.
În acest context al calității aerului, mulți proprietari se întreabă dacă și parfumurile și spray-urile deodorante sunt sigure pentru căile respiratorii sensibile ale patrupezilor.
Chiar dacă nu fumezi direct lângă câine, particulele toxice din fumul de tutun se depun pe haine și pe piele. Atunci când vii în contact cu animalul, acesta este expus la aceste toxine. În plus, fumul se așază în cele din urmă pe suprafețe precum pernele, covoarele și podeaua. Câinele se întinde pe ele și poate ajunge să înghită aceste substanțe toxice atunci când se linge pentru a se curăța.
Experții au identificat în fumul de tutun aproximativ 250 de gaze, substanțe chimice și metale otrăvitoare, inclusiv arsenic și plumb.
Fumul de țigară poate inflama căile respiratorii ale animalului
Un studiu realizat pe câini din rasa Yorkshire Terrier a arătat cum fumatul pasiv îi transformă pe aceștia în „fumători involuntari”. Analizele au demonstrat că în urina câinilor care trăiau cu fumători existau niveluri semnificativ mai mari de cotinină (o substanță care apare atunci când corpul procesează nicotina).
Un indicator al acestui tip de inflamație poate fi momentul în care observi că cățelușul tău are o respirație accelerată, chiar și în momentele de odihnă.
Adesea, iritația provocată de fum poate duce la episoade de cățeluși care tușesc și se îneacă, simptome care nu trebuie ignorate.
Mai mult, acești câini prezentau semne de inflamație prelungită a căilor respiratorii, ceea ce poate fi un precursor pentru cancerul de nas, gât sau plămâni. Practic, aceste animale prezentau deja efecte negative similare cu cele ale unui fumător activ.
Deși numărul fumătorilor este în scădere în multe locuri, mulți câini încă trăiesc în case unde se fumează. Dovezile sugerează că aceste animale pot începe să sufere de aceleași probleme de sănătate ca și stăpânii lor fumători.
Acest articol are un rol informativ și nu înlocuiește sfatul medicului veterinar. Dacă ai întrebări despre sănătatea câinelui tău, cel mai bine este să consulți un specialist.
