Micuțul vostru v-a adus fericire mare de când l-ați adus acasă. Însă, printre puterile sale de energie și comportament de prostuț, el manifestă un amestec de mârâituri, pișcături și mușcături. Acesta v-a dat de gândit că ar putea deveni un câine agresiv. Sunt justificate aceste îngrijorări?
Cuprins:
Mușcătura agresivă vs. mușcătura în joacă
Dacă nu ați avut vreodată un cățeluș, probabil că vă pierdeți cu firea prima dată când vă vedeți amicul patruped arătându-și dinții și înhățându-vă de mână. Aceasta v-ar putea îngrozi, v-ar putea face să vă îndoiți de abilitățile voastre de proprietari de câine și tot felul de lucruri neplăcute.
Nu vă îndoiți de perspicacitatea voastră ca proprietari de animale – aproape toți cățelușii se implică într-o activitate numită mușcătură în joacă. Vor face acest lucru către alți câini de toate vârstele și vă vor face și vouă același lucru. Aceasta nu înseamnă că nu vă place sau că nu le plac alți câini; este pur și simplu o manifestare a instinctelor moștenite.
Mușcătura în joacă datează din vechile zile de școală ale câinilor care erau animale carnivore de haită din punct de vedere social. Pe atunci, câinii își foloseau fălcile puternice pentru a aduce prada. Deoarece sunt animale de haită, însă, odată ce prada a fost subjugată, a trebuit să existe „discuții” cu privire la modul în care a fost distribuită acea hrană.
Câinii au transmis acest lucru prin utilizarea inhibării mușcăturii, împreună cu alte mijloace de agresiune ritualică, cum ar fi mârâitul și atitudinea corpului. Prin aceste mușcături mai blânde au putut ei să se facă înțeleși fără a le provoca vreun rău colegilor de haită.
Această formă delicată de mușcătură este ceva ce câinii au dezvoltat pe parcursul stadiului de cățeluș, printr-o tehnică ce se numește azi mușcătură în joacă. Acest comportament de a mușca în joacă durează un timp până se temperează – puii nu sunt neapărat conștienți de puterea lor maxilară inerentă – dar s-ar putea să vă folosească ca mijloc pentru a descoperi această ajustare.
Limbajul cățelușului vs. limbajul uman
Prima dată când cățelușul nostru mușcă sau mârâie la noi ne poate lua prin surprindere. Ne poate înfuria sau supăra. Cu toate acestea, atunci când se întâmplă acest lucru, este important să rețineți că, cel mai adesea, mușcatul în joacă nu este doar instinctual – puiul vostru poate încerca să comunice cu stăpânul.
Ca și alte părți ale corpului, cum ar fi coada, un câine își va folosi dinții sau o voce crescândă pentru a vă transmite ce gândește. Ar dori doar să vă anunțe că vrea ceva, se distrează sau se conectează la rădăcinile rasei. De exemplu, un cățel din rasa de lucru care vă mușcă de călcâi în timp ce vă urmărește, poate să-și manifeste instinctele de turmă.
În marea majoritate a timpului, acest comportament este perfect inofensiv și ar trebui eliminat treptat, implicându-l în tehnicile de dresaj de bază și de socializare, pe care sperăm că deja plănuiți să le aplicați. Cu toate acestea, există o mică parte a populației canine care își manifestă agresivitatea de cățeluș dincolo de aceste valori specifice.
O prezentare video a agresivității cățelușului
Nu ne place să ne gândim că drăguții noștri cățelușii noștri drăguți ar putea deveni câini adulți agresivi, dar există cazuri în care acest lucru s-ar putea întâmpla. Acest videoclip oferă o analiză bună a acestor cazuri într-o manieră destul de simplă. Sperăm că aceste cazuri nu se vor manifesta vreodată, dar este bine ca cel puțin să le aveți în vizor.
Motivele naturale pentru care un cățeluș ar putea fi agresiv
Există câteva motive pentru care cățelul se poate îndrepta către un comportament agresiv. Este important să cunoașteți aceste motive, deoarece v-ar putea ajuta să vă dați seama de cele mai bune metode de a vă ajuta cățelul să-și înfrâneze aceste comportamente.
Unul dintre motivele agresiunii cățelușului se poate datora codului genetic încorporat în ADN-ul specific al rasei câinelui. Unele rase au o linie dominantă sau tendințe agresive în linia lor genealogică. Aceasta nu înseamnă că au fost crescuți pentru a fi câini răi; este posibil să aibă de-a face cu anumite sarcini pentru care au fost crescuți, cum ar fi vânătoarea sau păzirea șeptelului.
În acest sens, o parte a acestui comportament își poate avea originea în mentalitatea de câine de haită. Unele rase sunt predispuse să devină „câinele alfa” dacă proprietarul nu utilizează tehnici de dresaj și socializare adecvate pentru a crea o ierarhie. Sâmburii acestei predispoziții pot fi recunoscuți destul de ușor în stadiul de cățeluș.
Uneori, agresivitatea unui cățeluș nu are legătură cu codul rasei. Mai degrabă, ar putea fi un semn al unei probleme serioase de sănătate a câinelui, ar putea fi o problemă neurologică sau o afecțiune cronică sau ar putea fi un semn al durerii resimțite de cățeluș.
Dacă suspectați această ultimă problema ca fiind cauza tendințelor de agresivitate, programați un consult la veterinar imediat. Veterinaru . va putea să diagnosticheze cauza problemei – și prin extensie, cauza agresiunii excesive – ceea ce ar puteaa duce câinele pe drumul spre recuperare în mai multe moduri.
Cățelușii pot învăța să devină agresivi?
Din păcate, este foarte posibil ca un cățeluș care pare dulce și inocent să se transforme într-o fiară agresivă în anumite circumstanțe dobândite. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, deoarece este un proces dobândit care poate necesita timp pentru a se dezvolta pe deplin. Mai mult, aceste mijloace de agresiune dobândită se pot manifesta în moduri diferite.
Cea mai evidentă dintre aceste tendințe dobândite provine din faptul că a fost maltratat sau abuzat de către un proprietar. În aceste situații, mușcăturile, mârâitul și alte forme de agresiune vor rezulta cel mai probabil din încercarea cățelușului de a se proteja de teamă că se vor întâmpla mai multe lucruri rele.
Acest nivel de abuz nu se rezumă exclusiv la cele mai grave tipuri de abuzuri pe care oamenii le pot aplica unui cățel. Folosirea pedepsei fizice dure sau a dojenii aspre în timpul antrenamentului trimite un mesaj înspăimântător cățelușilor; unul care îi poate determina să manifeste comportamente agresive pentru a se proteja.
O altă agresiune dobândită care poate apărea este protejarea resurselor. În esență, această tehnică este adoptată de un cățel care învață cum să-și protejeze în mod agresiv mâncarea, jucăriile sau alte bunuri de alții, stilul „Supraviețuirea celui mai puternic”. Acest lucru se poate dezvolta la cățelușii care au petrecut mult timp într-o familie foarte mare sau un grup mare de pui.
Cel mai bun mod de a stopa agresivitatea cățelușului
Într-un fel, cel mai bun mod de a eradica agresiunea cățelușului este să împiedicați să se manifeste de la început. Majoritatea tehnicilor pe care le puteți implementa pentru a ajuta la reducerea agresiunii au rădăcinile în demonstrarea unui anumit nivel de bunătate și respect față de prietenul vostru patruped.
De exemplu, trebuie reiterat faptul că a avea capacitatea de a recunoaște comportamentul normal al cățelușului este extrem de important pentru a evita agresiunea cățelușului. Comportamentele precum mușcatul în joacă sunt instinctuale și sunt menite să fie instrumente de comunicare. Când cățelușul vă mușcă de călcâie, nu o face din ciudă – este pur și simplu un cățel.
Modul în care vă dresați cățelul poate fi foarte vital în oprirea cazurilor de agresiune a cățelușului. Pregătind și susținând ședințe de dresaj distractive, antrenante și la un nivel care se potrivește cel mai bine rasei îl poate ajuta foarte mult să își dezvolte comportamentele dorite în mod eficient.
De asemenea, nu cădeți niciodată în ispita de a ceda frustrărilor care pot apărea în timpul dresajului. În timp ce unele rase necesită mai multă răbdare decât altele, toate rasele răspund la tehnici pozitive construite pe un fundament de laudă și recompense. Acest lucru vă va permite, de asemenea, să creați o legătură mai profundă, mai deplină cu micuțul.
Asigurarea unui mediu de socializare pentru cățel este, de asemenea, o componentă cheie pentru diminuarea agresivității. Obișnuirea cățelușului în preajma altor oameni și animale va ajuta la coborârea zidurilor de apărare chiar înainte de a fi ridicate atât de mult. Această abordare este deosebit de importantă dacă aveți o rasă cunoscută pentru ca fiind timidă sau agitată în jurul străinilor.
Castrarea, sterilizarea și comportamentul agresiv
Știm cu toții importanța „sterilizării” cățeilor noștri pentru controlul populației de animale de companie. Din punct de vedere al agresiunii, continuarea acestei acțiuni ar putea adăuga o dimensiune diferită procesului de limitare a modului în care un câine acționează.
În cazul unui câine mascul, sterilizarea limitează în esență cantitatea de testosteron care trece prin corpul său. Acest hormon poate determina un mascul să reacționeze mai repede și cu un nivel de intensitate mai mare, în special atunci când atinge stadiul de adolescent. Un câine castrat este un câine mai calm și, teoretic, unul care poate fi mai reticent la agresiune.
Femelele, pe de altă parte, funcționează diferit. Behavioriștii subliniază faptul că un cățel sterilizat ar putea produce un salt în comportamentul agresiv, în special atunci când potențialul de agresiune este înrădăcinat în conflict. Acestea fiind spuse, un cățel sterilizat poate încă să se debaraseze de orice tendință spre agresiune cu un dresaj și socializare adecvate.
Nu vă panicați – Cunoașterea înseamnă putere!
Când cățelușul decide să vă muște în joacă – și șansele sunt mari să facă asta – rămâneți calm și înțelegeți că acesta este un comportament perfect normal și nu un semn de agresiune. Dacă abordați dresajul și socializarea cățelușului vostru într-un mod care îl onorează și îl respectă, nu va trebui să vă faceți griji că adorabilul vostru cățeluș va deveni un câine adult fără scrupule.
