Termenul „cel mai slab din cuib” se referă la cel mai mic (uneori cel mai slab) pui dintr-un grup de nou-născuți. Acesta se referă în mare parte la mărime și greutate. Cei mai slabi au adesea probleme de sănătate, dezvoltându-se într-un ritm mai lent decât ceilalți pui.
Grupurile de nou-născuți au doar un pui prăpădit, deși nu toate grupurile au astfel de pui. În sălbăticie, cei mai slabi sunt adesea respinși, din moment ce șansele lor de supraviețuire sunt aproape nule.
Din fericire, nu trăim în sălbăticie! Cu îngrijire adecvată, cei mai slabi pot crește perfect sănătoși.
Cuprins:
Există întotdeauna un pui mic și slab?
Nu. Nu mereu există pui mici și slabi într-un cuib. Deși într-un grup de nou-născuți sunt cățeluși de toate mărimile, cel mai mic nu devine neapărat un prăpădit. Chiar dacă este mai mic, poate fi la fel de sănătos și puternic ca restul grupului.
De ce grupurile de nou-născuți au pui mici și slabi?
Uterul unui câine are formă de Y, iar cățelușul care se dezvoltă în mijlocul uterului este, în mod normal, cel mai îndepărtat de sursa de alimentare cu sânge a mamei și primește mai puține substanțe nutritive.
În acest fel, cățelușul din mijloc „mănâncă” mai puțin decât ceilalți, ceea ce duce la dimensiuni mai mici, rezistență mai mică și, în unele cazuri, chiar probleme de sănătate.
Cum este să crești ca fiind cel mai mic și slab din familie?
La naștere, o femelă poate respinge un cățeluș slab și chiar poate refuza să-și rupă sacul amniotic (ceva care se întâmplă, de exemplu, atunci când puii se nasc cu deformări).
Deoarece sunt mai mici și mai slabi, aceștia sunt uneori agresați de frații lor, care ar putea să-i dea la o parte când va fi timpul să mănânce.
Acest lucru este frecvent întâlnit în cazurile în care mama respinge cățelușul, deoarece nu primește suficientă hrană și, prin urmare, nu crește, ceea ce înseamnă că devine și mai mic și chiar mai slab pe măsură ce trece timpul.
Aceasta nu ar fi o mare problemă la câinii crescuți de oameni, dar în sălbăticie, este, de asemenea, dificil ca cel mic și slab să se încălzească, în condițiile în care puii mai mari, mai puternici, îl îmbrâncesc din locurile cele mai calde.
Vestea bună este că și opusul este valabil: dacă mama nu-și respinge puiul mic și slab (sau dacă este hrănită de un om bun), acesta poate crește la fel de mare și jucăuș ca ceilalți pui din cuib.
Perioada critică pentru acești pui mici este, de regulă, de 6-8 săptămâni. Dacă rezistă până atunci, de obicei, sunt pe calea către o viață lungă, fericită și sănătoasă.
Sfat rapid dacă vă gândiți să achiziționați un pui mic și slab…
Dacă vă gândiți să achiziționați un cățeluș mic și slab, este foarte important să-i faceți un control veterinar. Acești pui sunt, de obicei, mai predispuși la probleme de sănătate în comparație cu frații de cuib – unele dintre acestea nefiind evidente.
Acestea fiind spuse, dacă puiul tău mic și slab este declarat sănătos și dacă îl hrănești bine, poate fi un companion la fel de grozav ca orice alt cățeluș.
