Conform medicilor pediatri, copiii care au părinți iubitori și trăiesc într-un mediu stabil și consecvent vor continua să fie bine – chiar dacă suferă dezavantaje temporare, cum ar fi divorțul părinților.
Un animal de companie poate contribui la acea atmosferă de dragoste oferind o prezență calmă și constantă. Iar îngrijirea unui animal de companie poate fi un factor în determinarea pensiei de întreținere a copilului.
Fiecare stat are reglementările lui sale pentru stabilirea plăților de întreținere a copilului de către părintele care nu are custodia. Contribuția pentru animale de companie și nevoile medicale pot fi încorporate în acest model pentru toată durata previzibilă a vieții lui.
Costurile pot fi considerabile, având în vedere multitudinea dietelor specializate, nevoile de supraveghere a animalelor de companie dintr-o casă cu două venituri și, poate, repararea eventualelor daune produse de respectivul animal.
Evoluția aprecierii
Din ce în ce mai mult, instanțele consideră animalele de companie ca fiind odrasle, mai degrabă, decât proprietăți atunci când determină custodia post-divorț, deși aceasta continuă să fie o zonă delictă în care este încurajată medierea extrajudiciară.
Această schimbare de statut reflectă faptul că animalele de companie sunt adesea considerate membri ai familiei și nu obiecte, în special atunci când evaluează impactul lor asupra calității vieții și a sprijinului emoțional.
În acest scop, instanțele evaluează dacă o persoană a fost mai atașată de animal decât cealaltă, dacă una a adus animalul de companie în relație sau dacă ar fi putut da vreodată dovadă de cruzime în relația cu animalul de companie.
Dacă există copii implicați într-o situație de custodie de divorț, este posibil ca orice animal de companie să se deplaseze cu copiii pentru vizită, fie că este jumătate de normă la domiciliul fiecărui părinte sau miercuri și din două în două weekenduri.
Părintele custodian va fi, în general, îngrijitorul primar al animalului de companie, responsabil pentru programările la veterinar, achiziționarea de alimente și chiar angajarea de îngrijitori sau plimbători pentru animalele de companie. Astfel, părintele care nu are custodia este foarte posibil să plătească întreținerea atât pentru nevoile animalului de companie, cât și ale copiilor.
Modalități prin care un animal de companie ajută un copil în tulburări emoționale
Animalele de companie devin mai mult decât membrii familiei – sunt adesea văzute ca surse de sprijin emoțional, indiferent dacă acest titlu este legal conferit sau nu.
Unii susțin că simpla mângâiere a blănii unui animal de companie ajută indivizii să se calmeze, să-și reducă stresul și să elibereze hormoni benefici. Dar pentru copii, efectul de a avea un animal de companie în familie poate fi amplificat în perioadele de tulburări emoționale.
Gândiți-vă că modul de gândire al unui copil diferă de cel al unui adult. Ei vorbesc cu animalele lor de pluș și pot considera animalul de companie un protector mai degrabă decât un prieten, imaginându-și că animalul are puteri și abilități speciale. Această protecție se poate extinde și la tulburări emoționale la fel de mult ca și monștrii necunoscuți care pândesc sub paturile lor.
Atunci când apare o situație confuză și supărătoare în căminul unui copil, este posibil să nu aibă maturitatea sau rafinamentul de a aborda temerile care apar sau alte emoții tulburătoare.
În aceste cazuri, un animal de companie poate fi o prezență liniștitoare, chiar mai mult decât un părinte care se confruntă cu propriile emoții. Multe surse consideră că reducerea stresului și compania relaxantă pe care o oferă animalele de companie pot ajuta copiii să treacă prin perioade precum divorțul părinților, mutarea locuinței și pierderea unei persoane dragi.
Consecvența este cheia
- Divorțul dă peste cap viața unui copil prin eliminarea unui jucător cheie. Un animal de companie poate ajuta la contracararea acestui lucru, în special pentru copiii singuri, fiind un însoțitor constant cu un efect calmant;
- Activități de rutină, cum ar fi plimbarea unui câine, hrănirea unei pisici sau îngrijirea unui animal oferă copilului responsabilități care îl responsabilizează;
- Oferirea unui prieten vesel, cum ar fi un câine care este fericit și încântat să vadă un copil după școală în fiecare zi, poate diminua asocierea locuinței cu tulburări și nefericire atunci când părinții divorțează;
- Un animal de companie este o pătură de securitate portabilă – unii copii se retrag în dormitoarele lor sau se sunt absorbiți de jocuri video când sunt supărați. Deoarece un animal de companie poate însoți copilul, există un sentiment continuu de pace și confort.
Surogat și animale de companie
Poate fi dureros de dificil pentru un părinte să discute cu copiii, mai ales cu cei cu sindrom de autism despre divorț, inclusiv plecarea unui părinte, mutarea familiei sau condițiile de custodie. Prezența unui animal de companie poate facilita conversația atât pentru părinte, cât și pentru copil.
- Un animal de companie este de obicei un animal care a fost luat de la părintele său la o vârstă fragedă, permițând părintelui uman să facă o comparație între câinele sau pisica și copilul implicat într-o situație de divorț;
- Discutând despre rolul copilului ca îngrijitor al animalului de companie în timpul unui episod de tumult al familiei îl poate face pe copil să se simtă important și de încredere în loc să fie uitat și ignorat;
- Asigurarea copilului că animalul de companie va constitui o parte consecventă a vieții sale poate ajuta la depășirea a durerii provocate de lipsa unui părinte necustodian sau mutare;
- Studiile arată multe beneficii pe care le oferă unui copil deținerea unui animal de companie și empatia este unul. Comparați divorțul cu o intervenție veterinară necesară pentru îmbunătățirea sănătății unui animal.
