Câinii sunt magneți pentru paraziți – ceva ce proprietarii de câini cunosc prea bine. Și în timp ce toate aceste creaturi minuscule sunt neplăcute, se poate susține că acarienii urechii sunt cei mai groaznici dintre toți. Ei nu sunt doar scârboși, dar provoacă și pagube. Din fericire, există tratament.
Despre râia auriculară
Deși există mai mulți paraziți care pot pretinde că fac parte dintre acarienii urechii, cei mai comuni și cei care se potrivesc cel mai bine descrierii acarienilor urechii sunt paraziții minusculi numiți Otodectes cynotis.
Aceste creaturi au în mod obișnuit un ciclu de viață de trei săptămâni și se hrănesc cu uleiuri și cerumen situate în canalul urechii câinelui. Nu le veți vedea decât dacă priviți cu mare atenție în urechea câinelui vostru, dar sunt inconfundabil de scârboase când reușiți să le vedeți.
Problemele pe care râia auriculară le pot provoca câinelui tău
Râia auriculară nu este doar scârboasă – ea poate aduce un potențial prejudiciu cățelului tău. La un capăt al spectrului, aceasta poate provoca inflamații și iritații ale urechii. La celălalt capăt al spectrului, prezența râiei auriculare ar putea duce la infecții destul de grave ale pielii sau ale urechii, dacă nu este tratată și este lăsată să producă inflamații.
Ba mai mult, râia auriculară este extrem de contagioasă. Se poate transmite nu numai de la câine la câine, dar se poate transmite între specii diferite de animale de companie. Puii de câine, în special, sunt sensibili la acarieni.
Câinele tau are râie auriculară? Simptome pe care să le urmărești
Există mai multe simptome vizibile pe care le poți avea în vedere pentru a te ajuta să determini dacă câinele tău are sau nu râie auriculară. Primul tău indiciu ar putea veni doar observând comportamentul câinelui. Dacă observi că acesta își scutură capul sau se freacă și se zgârie excesiv pe urechi, este posibil să dorești să privești mai atent.
Când faci asta, fii atent la unele semne vizuale. Unele dintre aceste semne includ prezența unei secreții de ceară de culoare maro închis sau neagră din urechi, inflamații și a unor denivelări cât bobul de cafea care creează o obstrucție a canalului urechii.
De asemenea, poate ar fi bine să miroși rapid când te apropii, deoarece prezența râiei auriculare poate fi însoțită de un miros puternic, neplăcut.
Câinele meu pare să aibă râie auriculară – cum îl pot ajuta?
Dacă îl bănuiești că suferă de această boală, primul pas pe care trebuie să-l faci este să-l duci la medicul veterinar pentru un examen fizic complet. Acest lucru te va ajuta să excluzi oricare alte boli potențiale pe care câinele tău le-ar putea avea. Când mergi la medicul veterinar va fi nevoie să-l informezi dacă câinele tău se întâlnește în mod obișnuit cu alte animale, deoarece boala este foarte contagioasă.
Dacă se confirmă că animalul tău de companie are râie auriculară, medicul veterinar îl va trata cu medicamente prescrise. De obicei, aceste medicamente pot fi aplicate în ureche sau pe piele. De asemenea, medicul veterinar îi poate prescrie un medicament antibiotic sau antiinflamator pentru a vindeca infecția.
Dacă câinele tău are o mulțime de resturi în ureche, medicul veterinar poate efectua o curățare blândă. Este posibil ca micuțul să nu fie în cea mai bună stare în timpul acestei părți a procedurii, deoarece medicul veterinar se va ocupa de o zonă care îi creează câinelui un anumit disconfort. Câinele, spre norocul lui, ar trebui să înceapă să simtă reducerea disconfortului creat de acarieni la scurt timp după începerea tratamentului.
Prevenirea recidivei bolii
În urma acestei afecțiuni, este important să rămâi proactiv cu câinele tău pentru a opri reîntoarcerea la infecție. Este înțelept să cureți lunar urechile câinelui pentru a le face mai puțin locuibile pentru paraziți. De asemenea, ar trebui să îi cureți temeinic așternutul pentru a evita în continuare un mediu atractiv pentru paraziți.
Chiar dacă iei aceste măsuri preventive nu este garantat faptul că câinele tău nu va mai face niciodată o altă infecție, pentru că, nu uita, râia auriculară este foarte contagioasă. Totuși, măsurile indicate vor reduce riscul câinelui de a trece din nou prin acest calvar dureros.
Și într-adevăr, acest lucru ar trebui să fie mai mult decât suficient ca motivație pentru a-i acorda îngrijirea adecvată.
